"Te voi iubi mereu / Atunci când râd și sunt doar eu / Atunci când te sărut ușor / In umbra serilor cu dor.
Te voi iubi mereu / Atunci când plâng de dorul tău / În diminețile însorite / Ale iubitelor cuvinte.
Te voi iubi mereu / Acolo sus, în visul meu / In sufletul cuprins de tine / Când nu mai pot, ești tot cu mine. "
(MAH)
"Te voi iubi mereu. Chiar și când nu voi putea."
Ne îndreptăm spre parcarea supraterană. A acceptat să o conduc acasă, cu mașina mea. E sfârșitul programului și e vară, dar afara e semintuneric. Nori mari și grei plutesc amenințător, și noi doi grăbim pașii, unul lângă altul, de teama ploii. Mergem tăcuți, fiecare cu gândurile lui. Sau poate cu același gând...
Deodată mă opresc și privesc la cer. Suntem în parcare deja, dar nu mai știu unde am lăsat mașina azi dimineață, când ma grăbeam să...da,să ajung la ea repede. Foarte repede. Ca și cum nu aș putea incepe viața zilnică fără să o văd pentru prima dată, în fiecare zi... Gândul acesta zboară când primul picur îmi atinge fața. Nu mă mișc, dar privesc la ea. S-a oprit și se uită mirată la mine, apoi înțelege și își ridică superbii ochi spre cer. Același cer pe care îl privim amândoi, zilnic, de la etaje diferite. Același cer la care cel puțin unul din noi se roagă zilnic..."împreună".
Văd cum picurii de ploaie îi ating fruntea, și coboară încet pe obraji. În acest moment, totul din jurul meu dispare. Mă șochează frumusețea ei, puritatea trăsăturilor și mai ales, oftatul care îi scapă. Întind mâna și îi caut degetele, și se lasă prinsă...o trag încet lângă mine, și cealaltă mână îi înconjoară mijlocul. Se apropie de față mea la câțiva centimetri, și nu știu dacă sunt picuri sau lacrimi ce curg încet, sub ochii închiși. Renunț la gândire și mă aplec încet, și gustul buzelor ei este freamătul frunzelor dezmierdate de vânt, este deschiderea florilor alintat de ploaie. Limba ei caldă mă primește imediat, ca și cum o așteptare prea lungă ar risipi momentul de vis, de negândire, de faptul ca nu ne interesează ca stăm uzi, îmbrățișați, strânși și cu gurile unite în mijlocul unei parcări din care mașinile pleacă grăbite spre realitățile mici ale vieților lor. Ploaia ne udă, și gurile noastre nu se satură de iubire, și corpul ei se lipește de al meu mai strâns, și o primesc lângă mine ca și cum nu mai vreau să plece niciodată din acel loc. Senzația pe care o trăiesc e aceea a o mie de săruturi simultan, și buzele ei se topesc in alinarea alor mele. Simt ca toată inima și sufletul meu vreau să iasă și să între în ea. Complet. Corpurilor par să danseze dansul dorinței nostre de a ne simți înăuntrul lor, și îi simt sânii cum se intăresc, îmi simt abdomenul presând v-ul trupului ei, și ploaia încercând să răcorească fierbințeala ce se scurge de la unul la altul. Facem dragoste aici, și nu ne pasă, și fericirea e extazul sufletelor și trupurilor noastre.
Un claxon...asta ne face să deschidem ochii. Ne întrerupe momentul nostru sublim, dar alegem sa zâmbim amândoi, uitându-ne unul la altul. Îmbrățișați. O cuprind cu brațul și o strâng mai tare lângă mine, și pornim spre capătul parcării ca doi îndrăgostiți. Își lasă capul pe umărul meu, și jur, da, jur, acolo e locul ei. Umărul meu a fost făcut să-i susțină gândurile, dorințele, toată făptura ei minunată care pășește alături de mine. ALĂTURI DE MINE...
Ajumgem într-un final, uzi și fericiți, la mașină. Înainte însă de a intra, se întoarce și mă sărută puternic și apăsat, ca o confirmare că îmi aparține sufletește, că e a mea. Ca și cum ar vrea să alunge tristețea trupurilor noastre nevoite sa se despartă, ca și cum ar vrea ca uitarea sa nu se aștearnă niciodată peste acest sărut. O privesc la lumina unui reflector singuratic, și știu sigur că vreau să-mi trăiesc restul vieții alături de această femeie, furând câte un sărut în fiecare zi de ploaie care ne prinde...îmbrățișați și împreună.
Te iubesc cu toate săruturile mele, D.
(MAH)
Mereu a fost noaptea și...farurile. Asta e singurul lucru pe care pot sa mi-l amintesc,coerent. Pentru că restul...
...e dincolo de cuvinte, de gânduri. E doar senzație, atingere, topire și vulcan. Nu știam când începe, pentru că nu existam de fapt decât pentru a ne simți. Unul pe altul, cu toate părțile corpului care puteau fi implicate în ce simțeam noi. Priveam intens la buzele ei, care se mișcau rostind cuvinte pe care nu le auzeam. Nu rezistam, și încet, ma apropiam de gura ei. Cuvintele se reduceau încet la șoapte, în timp ce încerca să privească pe geam, cu ochii țintă. Ii vedeam pieptul că incepe să respire mai greu, și mă apropiam de buzele roșii și delicate, respirând respirația dintre noi. Îi ador gura. Enorm. Îmi strecor mâna în spatele gâtului ei, și o apropii și mai mult de buzele mele. Nu știu ca vreodată gura unei femei, lipita de a mea, sa mă facă sa ma simt atât de bine. Limba îmi aluneca peste buza tremurândă, apoi se cufundă înăuntru, gustând, umplând, posedând. O surprind înclinând capul, ca să poată savura mai bine sărutul meu. Simt că răspunsul ei îmi declanșează fluturii din stomac, plămânii, aerul din mașină, întreaga mea ființă. Se ridică puțin și mă invadează ea, limba știind exact cum să exploreze gura mea plina de dorința unui an. Închid ochii și ies din mintea mea, ca să pot să zbor doar cu ea. Invadează-mă, iubito, cu toata dorința pe care o ții în frâu ziua întreagă. Sunetul buzelor noastre când sunt înghițite una de alta se aude în liniștea respirațiilor timide, și oftatul ei senzual îmi declanșează mâinile. Ating piciorele cu șosetele albe, și pornesc pe pielea fină spre coapse. Sunt întărite de încordare, și eliberez buzele ca să cobor spre gât. Ajung și deschid fermoarul blugilor, și mâna atinge abdomenul fierbinte. Inconjor șoldul și cobor încet in jos, spre linia lenjeriei, și un deget întâlnește dantela întinsă...Pătrund încet cu palma în jos, si fierbințeala care mă întâmpină ma face să scap un sunet puternic, plin de dorința. Cealaltă mână a pătruns deja pe sub tricou și întâlnește fermitatea sânilor, a căror sfârcuri parcă rup țesătura. Gura părăsește gâtul, și buzele mușcă încet din aceiași sâni perfecti, și tot corpul ei se ridică în întâmpinarea mea. Ambele mâini îmi sunt acum în interiorul jeanșilor și ii cuprind fesele cu fermitate, în timp ce limba îmi coboară pe abdomenul fierbinte și pătrunde în gaura fină a buricului. Ling încet, apoi trag pantalonii pana la glezne, și cobor doar ca să ating cu dinții lenjeria udă...de dorință. Mă ridic ca să dau jos tricoul și îi admir trupul pe jumătate gol, ca al unei zeițe, reflectat de farurile curioase. Este superbă, cu sânii tari și fremătând, cu lenjeria dată într-o parte descoperind pe jumătate o feciorie tânără și apetisant. Nu rezist și trec pe scaunul ei, acoperind-o cu tot trupul meu. O apăs cu toată greutatea mea, și ma primește cu piciorele încolăcite în jurul soldurilor mele. Simt mâinile explorând spatele meu, în timp ce gura cauta cu înverșunare buzele mele. Ii ridic fundul cu mâinile la nivelul meu și...pătrund. Nu mai rezist și, sălbatic, întru și ies cu putere. Încordarea ei mă face să intensific apăsarea, și unghiile îmi zgârie forme ale dorinței pe spatele gol. Cobor cu buzele la gât și în momentul în care intru tot în ea, mușc locul dintre gât și claviculă. Tipătul de plăcere mă face să mă mișc mai adânc, până la capăt și să-i ating cu v-ul clitorisul roz și fin, pe care îl agresez până devine fiebinte de plăcere. Ii simt lichidul umezindu-mi abdomenul și știu că al nu știu câtelea orgasm,poate cel mai intens, e pe cale să explodeze între noi. Știu, instant, ca toată sămânța mea va întra în ea, și o simt ridicându-se cu ultima putere și, prinzând-mi capul, mă trage spre ea. Limba ei îmi atinge urechea și în momentul acela explodăm amândoi, eu în ea, cu brațele încordate și strângând-o puternic...in auzul celor doua cuvinte pe care reușește să le șoptească: "te iubesc enorm"...
Mereu a fost noaptea...si farurile. Luminile apărând și dispărând, ca și nopțile noastre de dragoste neterminată.
Te iubesc din tot trupul meu, D.
(MAH)
...mi-am lăsat sufletul în palmele tale. Dezgolit de mândrie, prejudecată sau suferință. Odată cu el, și viața mi s-a schimbat. Nu doar ca o seară cu tine, o zi sau o îmbrățișare. S-a schimbat totul, din temelii. Ai zguduit cu dragostea ta tot ce știam eu ca e de neclintit. Trăiri, jurăminte, senzații, chiar și sexul. Am început sa simt chestii despre care nu știam că pot fi simțite. Reacții fizice demult uitate, stări sufletești de neimaginat înainte. Credeam că știu ce e iubirea. M-am înșelat. Mi-ai arătat ca există o femeie pe care o poți iubi atât de mult încât poți plânge necontrolat în momentele când ești cu ea. De fericire, de tristețe, amestecate...fără sa știi. Și fără sa știi de ce simți ce simți, doar că simți atât de intens încât doare și fizic.
Mi-am lăsat gândurile în mintea ta. Le-ai luat și le-ai modelat, le-ai mângâiat cu visele noastre. Cu realități triste și frumoase, cu sărutări mentale menite sa aline frământările.
Și..mi-am lăsat viața în mâinile tale. Eu le numesc mereu...destin. Ca să nu te încarc cu povara deciziei. Cândva, se vor deschide și îmi vor da drumul. Undeva, o stea va cădea și o dorință se va spulbera, la fel cum a început. Dar poate că palmele acelea minunate, care alinau cu atingerea lor de atâtea ori, se vor strânge și nu vor mai da drumul sufletului îndrăgostit...se vor ridica cu el la pieptul ei, acolo unde perechea destinată așteaptă mereu - să continue viața împreună...
Te iubesc din palmele tale, D.
(MAH)
Te aștept în mașină. E întuneric in parcare, dar din când în când senzorii sesizează mașinile care intră și o lumină palidă acoperă locul nostru. Butonez telefonul, dar destul de neatent. Pentru ca sunt concentrat să te surprind când ieși, ca apoi sa te atenționez cumva ca sunt aici. Așteptând. De vreo 40 minute, dar nu le-am simțit, știind ca te voi vedea. Câteva minute doar, știu ca nu poți mai mult, ești așteptată la barieră poate. Sper sa nu, sa te pot duce eu acasă.
Brusc îmi bâzâie telefonul, și clinchetul clopoțelului atât de îndrăgit ma anunță că ești tu. Deschid repede, văd întrebarea: ce faci, iubitule? De fapt, eu văd "unde ești" și răspund instant că...te aștept. "What?", și zâmbesc, imaginându-mi cum stai cu telefonul și cu o mână la frunte, exclamând. Da, iubito, te aștept sa te duc cu mine. Și fericirea ta răzbate din cuvintele cu care teoretic "mă cerți" (de ce faci asta, suflet?) și simt ca dragostea începe sa răbufnească în mine.
Aud tocurile, și știu. Știu că vei apărea și mă pregătesc. Dar totul e parca în zadar, când te văd...nu se poate, ești îmbrăcată cu rochia verde, mulată pe corpul tău încălzit. Pășești nesigură, neștiind unde sunt. Din colțul meu întunecat, te pot privi în voie. Parul creț îți mângâie fața, ochii ma caută cu înfrigurare. Îți văd rotunjimea sânilor, lâna rochiței încercând să susțină voluptatea lor, dar în zadar. Sunt plini de viață, și da, mă găsești. Stau rezemat de mașină, cu trandafirul în mână, și nu pot respira normal. Am zeci de ani, dar sunt ca un îndrăgostit de liceu...topit. Nu îmi pot desprinde privirea de la tine. Nu cred ca poate exista ceva mai frumos decât tu, în acea rochiță, dând cu ochii de mine și...zâmbind. Nu, nu e zâmbet. E dragoste în forma ei cea mai pură, căci ai văzut singurul bărbat din acea parcare care devine adolescent când te apropii de el...îndrăgostit până peste cap.
Și ești lângă mine. Uit tot ce am vrut sa-ți spun, și te sărut. Nu e un sărut de salut, ci e unul prin care îți transmit ca m-am gândit numai la tine, intens. Îmi infășor brațele in jurul mijlocului tău , și te răsucesc până ajungi cu spatele lipită de mașina mea. Iți simt sânii tari și sfarcurile ferme prin rochie, și nu mă opresc din sărutat pana când aproape ai amețit, si te lași în brațele mele fără să mai lupți cu nebunul tău.
Deschid portiera, și încă nu ai apucat să-mi spui vreun cuvânt. Buzele mele te mângâie încet pe gât, și te lași să cazi cu un oftat pe scaun. Închid repede ușa, în același timp în care lumina palidă se stinge...suntem în mașină, amândoi. Ne uitam încet unul la altul, și, fără cuvinte, știn unde vom merge. Împreună.
....
Luminile orașului ne aduc umbre pe chipurile noastre încordate. Nu am vorbit nimic tot drumul. Nu aveam ce, ne-am spus și scris totul. Știm. Simțim. Ne dorim amândoi, mai presus de orice.
Iubito?...te uiți la mine, și îți șoptesc incet: ești cel mai superb moment din viața mea. Brusc, ochii tăi mă cuprind, buzele tale tremură. Ridic mâna și te mângâi pe obraz, și privirea ta pătrunde până în adâncul ființei mele. Încet, mă apropii de tine și buzele noastre se întâlnesc. Timid, la început, apoi ne dezlănțuim brusc, așteptare prea lungă a patimii noastre. Vârful limbii mele aluneca peste buzele tale și le deschid ușor, ca să simt gura ta atât de caldă și sărutul tău. Mâna mea alunecă incet pe coapsa ta, rotunjimea perfectă in palmă mă face să tresar. Un val de căldură ne copleșeste, și când mă atingi pe gât, îmi șoptești încet: "am așteptat destul, iubitul meu".
Totul devine un interludiu de sărutări, haine lipite de trupuri, scoase într-o agitație frenetică, mâini care caută perfecțiunea trupurilor din pozele nopților. Nu porți lenjerie, și șocul erotic al acestei descoperiri îmi aduce fericirea la finalul visat îndelung: mi te dăruiești mie, cu toată ființa. Mă simt de parcă ești prima femeie pe care o voi avea, și nu mai vreau să mă gândesc la nimic. Îți cuprind cu mâinile trupul gol, perfect, și reîncep sa te sărut pe buze, apăsat. Ard de dorință, dar vreau sa te ating în fiecare secunda, să-ți trăiesc reacția, să-ți sorb parfumul corpului. Îți simt mâinile cum se plimba pe spatele meu, mângâi fiecare mușchi încordat la maxim. Mușc încet clavicula, pe gât în sus, acolo unde locul meu mă așteaptă. Ajung, și limba începe sa maseze, și închizi ochii și aud oftatul de abandonare. Cobor spre sânii puternici și rotunzi, și gust cu buzele sfarcurile atât de întărite încât simt plăcerea orgasmului tău prin ei. Ajung la abdomen, și înainte ca să apuci sa strângi picioarele în gestul deja cunoscut, ating labiile cu dinții și mușc încet. Țipătul scurt, de surpriza și excitație, mă lasă să-ți ling instant gustul dulce și fierbinte al punctului ud complet, și limba îti explorează deschiderea...Nu mai reziști, și deschizând picioarele, în aceiași mișcare în care te posed deja și te pătrund. Te așteptai dar totuși, ma muști...de surpriză și plăcere. Gemi, cu gurile unite, și când pătrund adânc presimt cum toată ființa ta se incoardă. Mă așteptai, și eu sunt înăuntru, și ești atât de strâmtă încât mi-e frică..dar mi-ai cuprins cu buzele urechea și îmi șoptești cu un glas catifelat: te iubesc.
Totul explodează. Mașina, timpul, noaptea...trupul meu lipit de al tău. Te pătrund cu îndrăzneală, și ma împing în tine, până în adânc. Ma cuprinzi de fese cu picioarele, si strângi tare. Îți rezist primului orgasm, curgând pe mine, și parca înnebunesc, ies și întru din nou, și ma muști de gât ca să-ți înăbuși țipătul de placere. Îți înfigi unghiile în spatele meu, și îți îngropi fața în pieptul meu. Întregul tău corp trăiește senzațiile, ma simte pe mine în el din cap până în picioare...si mai ales, acolo jos. Simțim amândoi ca urmează orgasmul final, și ochii se întâlnesc o secunda: știm ca voi termina în tine, și explozia lichidului fierbinte se împletește cu a ta dorință de a ma ține acolo, în cel mai intim loc, pentru multă vreme.
Tremurăm. Amândoi. După eliberare, rămânem cu brațele infășurate, cu trupurile lipite. Nimic nu vreau sa ne despartă, și buzele tale mă caută și eu le răspund. Luminile orașului s-au stins, dar focul sufletelor nostre ne luminează chipurile fericite. Zâmbim fără sa știm, ne sărutam și ne șoptim: suntem compleți, iubirea mea.
Te iubesc mai mult decât vei înțelege vreodată. Doar pe tine, D.
(MAH)
"În fiecare moment sunt cu tine. Te țin de mână și te privesc cu dragoste. Îmi las capul pe umărul tău și pășim în același ritm al bătăilor de inimă; spun inimă pentru că, suntem unul și același! Dezbrăcați de toate secretele, cu sufletele deschise larg. Ți-ai făcut cuib înăuntrul meu și te simt atât de bine; simt când ești fericit, simt când mă vrei, simt când timpul se oprește în loc pentru noi...simt și când suferi, când ești necăjit și când ai îndoieli!
H, nimic nu te doboară! Orice sacrificiu ai face zi sau noapte, ei îl merită (și tu, îngerul meu) . Iar eu...sunt aici și te iubesc cu fiecare secundă tot mai tare"
...te-ai trezit încet din somnul adânc al dimineții (nu al nopții, pentru ca nu dormiserăm până aproape de ora răsăritului). Ai simțit ca ești privită, și ai oftat, arătându-mi că știi că stau lângă tine, cu capul sprijinit într-o mână, sorbind frumusețea ta încă somnoroasă. Ai zâmbit însă, ca să-mi dai curajul sa ies din vraja admirării trupului tău, acoperit pe jumătate cu cearșaful alb și răcoros. Am întins mâna și, cu o emoție care parcă vibra în aer, te-am atins. Te-ai încordat pentru o clipă, plăcut surprinsă să-mi simți mâna pe abdomenul tău. Am urcat încet și am atins sânul stâng, de o frumusețe sculpturală, alb și ferm ca al unei statui grecești. Ți-am simțit inima trezindu-se, începând sa bată cu putere...am simțit că acum ești a mea. Ca pentru o confirmare, mâna a inceput sa coboare spre picioarele lungi și catifelate, și s-a oprit surprinsă deasupra lui V. Parcă așteptându-mă, am simțit o căldură și am coborit într-o mângâiere a buzelor, deschizând ușor calea spre începutul unui nou oftat, de data asta urmat de un zâmbet de fericire. Buzele mele au cuprins sânul inimii, și au urcat și ele, puțin înnebunite, spre curba perfectă a gatului pe care parca nu îl sarutasem de sute de ori în noaptea care trecuse peste noi. Prin noi. Te-ai întins încet, și ai desfăcut cu un calm erotic picioarele, ușurând-mi lipirea trupului de corpul tău fremătând de ultima dorință. Am pătruns încet, în ființa ta toată, și m-ai strâns in brațe cu toată forța ta, ca și cum nu ai mai fi vrut vreodată sa te desprinzi de mine. Ți-ai ridicat abdomenul, sa mă primești mai adânc în tine, sa mă ai cu toată voluptatea pe care parcă o noapte nu a stins-o deloc, chiar a dezlănțuit-o și mai mult. Am mușcat încet clavicula ta, în momentul în care ai strâns buzele, și am coborât să-ți prind sfârcul cu limba. Întărite, mi-au delectat simțurile fierbinți, și ambii sânii s-au frecat de pieptul meu ca o continuare a sărutului, și am vrut sa ne strângem în brațe, nebuni de dorință și pasiune. Când am simțit că ne vom da drumul, amândoi, ne-am privit. Nu știam când vom mai putea sa ne unim atât de perfect, așa că amândoi am înțeles ca nu ne vom opri. Am ieșit totuși un moment din tine, doar ca să respirăm împreună. Am simțit parfumul tău atât de intens, și când mâinile tale m-au atins încet pe fese, m-am încordat tare. Au coborât apoi in față, atingând tandru gropițele deja încordate...alunecand încet spre ea, cuprinzând-o și masând. Trupul mi-a devenit o flacără când buzele tale au atins sfarcurile mele...m-am încordat brusc și spatele meu a simțit puterea mușchilor sub piele, întăriți, când gura ta a coborit încet și a sărutat ce a atins și masat...a cuprins încet capul, și miile de senzații au explodat instant în tot sângele meu. Aproape am leșinat de placere când ai mușcat, când mâinile tale mi-au prins fesele încordate, și unghiile s-au înfipt în carnea tare. Am simțit că încep sa explodez, și te-am ridicat instant in brațe. Apoi totul a urmat frenetic, te-am întors și ți-am pus mâinile pe peretele alb, care ne aștepta tăcut sa ne susțină fanteziile pătimașe. Ți-a simțit fundul lipindu-se cu dorință de organul meu, și mi-am coborât gura pe gâtul tău. Din nou, instant. Am început sa sărut, și am coborât încet pe linia spatelui tău superb. Fesele superbe îți erau întărite de plăcere, încordate, parcă așteptând bărbăția mea. Mâinile au cuprins sânii, fruntea ta s-a sprijinit de pat. Te-am ridicat in abdomenul meu, și atunci am văzut: doua gropițe minunate, fremătând de dorință. Nu am mai rezistat și te-am pătruns, și fierbinteala dulce a feminității tale m-a uimit...O clipa, respirația mi s-a oprit, căci ai scos un oftat lung. Dar am pătruns și mai adânc. Am simțit tot ce există în tine, de la strigătul de plăcere a lui V. la freamătul sânilor, a inimii tale, a cuvintelor șoptite în final la urechea mea..."m-ai luat, iubitule, și rămân aici, a ta"
Dimineți ca aceasta...nopti de vis.
M-ai învățat ce e iubirea. Nu crezi, dar asa e. La mine cel puțin.Iubirea reală, în care ma pierd, in care te doresc mai presus de orice. Iubirea care ma face să visez o viata cu tine , sa respir trupul tău, parfumul gândurilor și stărilor tale.
Te iubesc mai mult decât ar putea scrie cuvintele vreodată, D.
(MAH)
Te văd. Prima senzație care mă cuprinde instant e frumusețea ta. Frumusețea poate fi și acum, după 1 an, fluturi în stomac. Senzația se amplifică când vii, cu ochii privindu-mă doar pe mine. Și ochii mei îi întâlnesc pe ai tăi, și senzația nu mai e senzație, devine freamăt. Văd iubirea în tine. Vad dorința, și te apropii și te iau un brațe. Și îți lipesc trupul de al meu, și ochii ni se închid și gurile se caută înfometate. Buzele se ating, se mușcă încercând sa tempereze dorința prin puțină durere , dar pasiunea parca e mai nebună. Involuntar, ca într-un frison al dragostei, ma incord și simt că primesc trupul tău ca pe ceva ce îmi lipsea din mine, de lângă mine. Și mâinile mi se incleștează, și caută corpul superb, și semnele dorinței tresar sub palmele mele. Sânii tăi se lipesc de pieptul meu, și inima ta galopează când te prind și te strivesc de mine, când buzele își dau drumul sa exploreze gura ta. Și aluneca nebune spre gâtul alb care se va înroși de fierbințeala pasiunii.
Te-am prins în brate și plutim pe o muzica în surdina, într-un subsol semi întunecat. Și ne lasăm pradă visurilor, și te abandonezi în spațiul mâinilor mele, dorind sa merg până la capăt. Și minutele visurilor noastre sunt aici, se adeveresc, și ma lași sa te conduc în dansul iubirii, înlănțuită, strângându-mi în brațe corpul care știi ca e al tău, si care te așteaptă să-l iubești. Și eu nu mai știu unde suntem, pe ce podea călcăm, pentru că ceea ce trăim e ireal, e dincolo de granița senzorială. E fericire pură, e drog primar. Chimia dintre noi se unește și nu credem ca poate exista atâta pasiune în două trupuri de bărbat și femeie...
Mi-aș preface trupul într-un nisip fin, și te-as îngropa în el. Fierbinte și hrănitor, sa te acopere complet. Și nici asa nu aș fi mulțumit, și as vrea sa fiu și vânt, să-ți freamăt corpul și să-ți ating pielea, să te mângâi și să te infior.
Te voi dori mereu, cu pasiune. Și dacă vom face dragoste in fiecare zi, voi face sa mă vrei și tu la fel, în fiecare moment. Și te voi dezmierda cu fiecare privire, cu fiecare sărut, cu fiecare atingere. Îți voi face viața un sir lung de zâmbete fericite, de pasiuni neobosite, de dorințe împlinite. Pana când vei obosi,si te vei odihni. Apoi o vom lua de la capăt, bărbat și femeie, suflet și trupuri pereche.
Încă port mirosul iubirii tale. E aroma existentei mele, e șoapta dimineților fericite, e adierea cuvintelor "bună dimineața 😘"...
Te ador, iubirea mea.
(MAH)
"Cunoști sentimentul acela de bucurie cât cuprinde? Acel gen de fericire care nu îți mai încape în trup și vrea să iasă și să urle să știe toată lumea ce se petrece în interiorul tău?
Asta am simțit eu când te-am văzut v. ; când ți-am sărit în brațe uitând pentru un moment de spațiu și timp. Pare-mi-se că am afișat ușor și gravitatea dacă îmi amintesc bine 🤔...
Zâmbetul tău larg, ascuns de mască dar trădat de ochi, mă topește de fiecare dată.
Când te-am văzut mi-am dat seama H, că eu nu am nevoie de multe lucruri ca să fiu fericită. De fapt, nu am nevoie de niciun lucru; am nevoie de tine! Trupul, mintea, glasul, privirea, căldura...atât de multe aș putea numi acum...atât de multe sunt lucrurile care mă atrag la tine dar să știi că e ceva anume care mă topește de fiecare dată! Bătaia inimii tale lângă inima mea...asta îmi lipsește în nopțile târzii și singure când toată ființa mea plânge după atingerea ta.
Te iubesc....mă întorc la visul nostru"
(#DA)
Când zorii se ivesc încet / În dimineața întunecată / Eu simt c-am fost noi doi, adânc / Iubiți, e-a noastră soartă.
Mă uit în ochii tăi superbi / Când te pătrund adânc, iubind / Și văd dorința tremurândă / Să fim noi doi mereu, trăind...
Când te ating, cu ochi fierbinți / Și trupul tău răspunde / Printre atâtea rugăminți / Dorința ne pătrunde.
Și când te iau, sălbatic și nebun / Și te deschizi complet, oftând / Pasiunea ne sfărâmă brusc / Și nu ne mai oprim.
...ai sosit într-o zi de vară, și nu ai mai plecat. Puteai să fii prima, dar destinul a decis sa fii ultima. Când te-am întâlnit, am știut. Te-am recunoscut. Instant. Nu la nivel mental, ci la nivelul structural al ființei mele, chiar nivelul primar originar: tu ești. Femeia vieții mele.
Am simțit cum începi sa devii parte din mine, să-mi curgi prin vene și să-mi zburzi prin minte. Și din prima privire pe care am văzut-o, am fost tentat sa te ascund cât mai bine în sufletul și în trupul meu, pentru a te păstra doar pentru mine.
Când dormim separați, fiecare în locurile unde ne-a pus soarta, eu încă simt urmele brațelor tale în jurul meu, când îți îmbrățișez trupul aproape gol, tremurand de dorință. Încă simt cum buzele tale îmi sărută gâtul, atunci când sunt nesigur. Îmi amintesc cum mă mângâi cu drag, bebele tău, când sufletul îți este la mine complet. Și o singura șoaptă îmi alunga orice nor ce îmi brăzdează cerul meu interior.
Când ne strângem în brațe, te simt cea mai in siguranță, ferită de toate răutățile lumii. Când te sărut, gustul buzelor tale e unic, și dacă m-ai lega la ochi, as recunoaște forma buzelor tale mereu și mereu.
Femeia vieții mele...ești motivul pentru care în fiecare zi simt o chemare interioară sa fiu un bărbat mai bun, să-ți arăt tot ce am ținut atâția ani în mine, fără sa știu. Dăruire pură, pentru tine. Doar pentru tine, femeie minunata.
Când suntem unul lângă altul, ținându-ne de mână, uitându-mă in ochii tai, îți simt fiecare moment de sinceritate, de ezitare și de teamă. Dar cel mai puternic îți simt iubirea pentru mine, care te face să treci peste toate obstacolele sociale și mai ales sufletești sa petreci câteva minute cu mine. Minute în care te las sa mă simți puternic și slab, copil și adult îndrăgostit, amant și soț. Da, asa am scris. Și nu ma voi feri niciodată de tine, ma voi dezbraca de toate hainele mele trupești și sufletești, ca să ma vezi mereu asa cum sunt: al tău, aproape complet. Cândva, complet.
Tu, femeia vieții mele, ai defecte și calități. Le iubesc în egala măsură pe ambele, și primele mi se par o completare minunată a mea, pentru ca eu sunt mult sub tine. Dar iubirea mă înalță, și într-o zi voi sta alaturi de tine, și când voi greși mă vei certa cu dragoste și îmi vei explica, zâmbind, că ești lângă mine. Și eu nu te voi lăsa niciodată sa cazi, și dacă o vei face voi fi mereu în preajma să-ți întind mâna și să-ți dau sufletul meu, ca să te ridici și sa strălucești din nou, așa cum e destinul tău.
Femeie a vieții mele..eu nu te voi judeca niciodată. Vom împărți eșecurile și realizările, și ne vom completa reciproc, și cu fiecare pas din viață în care ne ținem de mână, vom fi mai aproape unul de altul, suflet lângă suflet. Pereche minunata. Și te voi iubi mereu, fără limite.
În orice moment al vieții, când nu știi ce să faci, alege dragostea mea. Ea te va înălța mereu, indiferent unde suntem în lume.
Te iubesc.
(MAH)
O să-ți cer un sfat, și e ciudat ca ți-l voi cere ție. Dar nu am cui, sincer. M-au marcat cuvintele tale de ieri, ca ești a lui cu "trup și suflet". Am înțeles brusc care e de fapt realitatea. M-am gândit toată noaptea dacă asa ar trebui sa redevina și între mine și ea. Dacă tu poți sa ma iubești într-un fel, dar sa ramai totuși complet a lui, poate asa ar trebui sa fie și în relația mea, dacă as mai avea o discuție. Nu mai știu ce simte ea. Eu însă știu ce simt, dar prin faptul ca tu ești atât de hotărâtă în privința dedicării lui, nu mai știu care ar trebui (nu ce vreau) sa fie direcția. Te rog nu te supăra. Sunt foarte sincer, și ești singura mea prietena, chiar dacă ești mult mai mult decât atât, pentru ce și cum simt pt tine.
Îmi dau seama, iubito, ca viata mea s-a schimbat complet și cu toată experiența mea, nu știu ce sa fac. Tu, uneori, scrii câte ceva care e ca un duș rece, și realizez ca nu e vorba doar despre dragostea nostra. Te vreau mai mult decât viata, asta e realitatea. Dar la fel de real este ca nu ma vrei vreodată lângă tine, nici ca iubit nici ca soț. Fizic. Și în sfârșit am înțeles, târziu. Nu îmi modifică, acum, ce am ajuns sa simt pentru tine, asta nu se va mai putea schimba vreodată. Dar inteleg ca trebuie sa încep sa nu mai îmi doresc ceva ce tu nu îți dorești, pentru ca îmi fac( și îți fac și ție) durere de fiecare dată.
Dar acum e despre sfat. Știu ce simți, și ma consider cel mai iubit bărbat. Și eu te iubesc cum numai eu stiu. Dar cred ca poți sa ma ajuți sa fiu și eu cum m-ai întrebat aseara: "de ce lași asta sa va afecteze?" Învață-mă cum nu te afectează pe tine, ca eu in afara de iubirea pt tine nu știu nimic. Și pana ieri, nici nu vream sa știu altceva.
Sper ca vom rămâne aici și acolo, digital, mereu împreună. Îndrăgostiți de cuvinte, îndrăgostiți de sufletele noastre. Al tău împărțit, al meu complet al tău.
Te iubesc, D.
(MAH)
Când îți dai seama că nu ești doar tu, cel care aude dragostea din voce? Când îți dai seama ca nu ești doar tu, asa cum credeai? Când îți dai seama ca nu ești...?
...când o auzi pe ea, ființa vieții tale, vorbindu-i lui.
"Ochiul te minte, urechea te înșeală" e vechea vorbă. Dar nu când iubești. Nu când aștepți telefonul ei ca pe picătura de apă într-un deșert, nu când aștepți sa-i auzi vocea rostind "mi-e dor de tine", "mi-a fost dor sa te aud", sau la final, "te iubesc". Da, aceiași voce care îi răspunde și lui, și parcă și el e totul pentru ea, în acel moment. Și îl încurajează și e lângă el, lângă celalalt el...cu aceiași voce. Acea voce care te ridica la cer, când vorbește cu tine, care îți face sufletul să vibreze de fericire, vocea care îți spune cât te iubește.
O privire, un surâs, o...convorbire. Și brusc realizezi ca ești doar o dorință într-un suflet minunat. Și că acel suflet minunat iubește, poate fără sa știe să-ți spună ție, pe el. Pe celălalt el. Asa e și firesc, doar au un trecut, au ani, au o viață reală, cu convorbiri zilnice, cu atingeri fizice, cu...toate. Toate care lipsesc dintre noi, și care nu vor fi niciodată decât furate, minute din dorință. Și când dorința dispare, auzi din nou vocea pentru care ai trăit sunând altfel, dar doar pentru tine. Pentru el va rămâne mereu aceiasi, ca în prima lor noapte de iubire. Căci oricât ar încerca sufletele, fizicul va rămâne mereu învingător...
Acea voce minunată are doua iubiri: cea veche și cea dorită. Și câștigătoarea a fost deja decisă, în momentul în care răspunde cu toată dragostea pe care o simte, involuntar...lui.
(MAH)
Voi fi mereu aici, acum / Și niciodată prea departe / Să-ți scriu, și gândurile noastre / Sa fie același-n orice noapte.
Voi fi mereu cu tine în suflet / Și nu exista îndoială / Că azi si mâine, și de-a pururi / Iubirea mea te înconjoară.
Voi fi mereu un vis dorit / Și voi visa la fel de mult / Că dragostea atingerii / Ne va fi pururi așternut.
Voi fi mereu, o înger drag / Voi fi, căci nu am de pierdut / Nici o fărâmă de iubire / Nici un cuvânt de- tău...cerut.
Și totuși, când mă vei lăsa / Și vei pleca în viata ta / Voi fi tot eu, aici și-acum / Să-ți fie drumul lin și bun.
(MAH)
Te iubesc, D.
"...nici un picur mai puțin"
...că te iubesc prea intens, și asta te sperie. Te retragi imediat, după o clipa de plăcere. Autoapărare. Poate nu ai mai fost iubita asa, sau poate nu vrei să cazi și tu, ca mine...in tine.
...ca te iubesc prea puternic, și asta te îndepărtează. De fiecare data, ca și cum visul unei posibile atingeri ți-ar dărâma frumosul univers construit cu atâta truda. Înțeleg. Acum înțeleg. Însă...doare.
...ca sunt capabil de sacrificii enorme, ca sa fiu cu tine. Nu sunt acceptate, și te înțeleg. Dar m-am surprins pe mine, ca bărbat. Și uneori ma întreb, și îmi răspund: ești femeia vieții mele, asa cum spun aceste cuvinte.
...ca sunt prea pasional, și asta te atrage. Pana la un punct, când pasiunea ar putea fi împărtășită. Acolo ne oprim,mereu. Cred ca îți e frica sa trăiești momentul de fericire, pentru ca asa am fost învățați amândoi. Și am crescut fiecare cu visul unui bărbat și o femeie care sunt împreună, mereu.
...ca sufletul poate sa nu mai fie al meu, și asta te și alină, dar te și împovărează. Nu am știut niciodată ce înseamnă să nu mai fiu eu, sa fiu tu. Tu, doar tu, înțelegi aceste rânduri. Pentru ca esti îngerul sufletului meu.
...in final, ca nu pot renunța la vis, și asta te va rupe de mine. Visul meu, în care noi doi ne iubim toată viata. Noi, și o ființă mică.
Te am în mine, D. E mai mult decât iubire, te trăiesc.
(MAH)
