#Amant

M-am gândit brusc la ce mi-ai scris ieri, ca eu as fi vrut să-mi fi uneori doar amantă, fără implicarea sentimentelor. E adevărat ca scriam mereu ca vreau să-mi fi iubita, amantă, soție, dar totdeauna cu gândul ca dacă ne iubim și fizic, vei rămâne cu mine și, poate, alături de mine o viata.
E drept ca acum realizez ca noi doi doar iubiți și poate amanți putem fii (la cât de clar ai scris ca nu te vei despărți, ca ești fericita cu el) , deși nici asta nu se poate realiza, nu îți permiți și nu ți se permite. Dar nu despre asta vreau să-ți scriu.
Am descoperit un sâmbure de adevăr, acolo. Era ceva ce nu puteam defini, și nu sunt sigur oricum. Cred însă ca ți-ai fi dorit sa ai o data, o singura data, o noapte neștiută de nimeni cu un necunoscut, superb și atrăgător sexual, și sa uiți totul în câteva ore de la despărțire. Eu te iubeam deja, deci eram exclus de la inceput. Dar cred ca se va întâmpla, vreodată (departe, în ani de zile, când eu nu voi mai fi), și când vei sta întinsă lângă el, după consumarea pasiunii, brusc îți vei aminti de mine. În noapte, goala, în acel pat străin și totuși mulțumită de dorința satisfăcută. Și vei lua telefonul și vei începe sa cauți aceasta scriere. Dacă va mai rezista blogul, o vei găsi probabil. Dar nu o vei citi atunci, ci vei merge acasă, grăbită. Și acolo, în coltul tău de lângă biblioteca, în frigul acelei dimineți de iarna din decembrie, vei reciti acest pasaj. Și vei zambi, și vei cauta și celelalte scrieri. Și încet, cu fiecare cuvânt, vei redescoperi cât de mult te-am iubit. Și vei începe sa îți amintești frânturi din dragostea noastră, din nebunia mea, și o lacrima va curge încet din ochii tai. Când va atinge ecranul telefonului, vei descoperi surprinsa ca plângi, cu un zâmbet totuși pe buze. Vei încerca să îți imaginezi cum sunt acum, și doar imaginile acelea din nopțile noastre îți vor veni în minte. Și când vei lăsa telefonul sa cadă pe scaun, sufletul tău iți va spune ca perechea lui a fost odată lângă tine, te-a iubit și totuși...a trebuit să-l îndepărtezi. Pentru totdeauna.
Și mai cred ceva, ca undeva, în alt colț al țării, în acel moment, voi simți o durere în piept, și voi știi ca nu am fost eu cel care sa te iubească in această noapte.

Viața lină, îngerul meu. Dacă aerul pe care îl respiri acum, în timp ce citești, ar putea fi dragoste, eu as fi în tine mereu.

Te iubesc, D.

PS:
Am admirat fiecare particula a sufletului tău...prezenta în fiecare litera pe care mi-ai scris-o vreodată.
După azi, nu mai sunt cuvinte......sunt picurii fiecărei emoții simțite de tine, îmbrăcate în forme minunate, și dăruite mie.
Dacă sufletul tău ar fi un fluture, nu ar exista flori suficiente să-ți astâmpere iubirea...atat e de pură.
Dacă sufletul tău ar fi o floare, nu ar exista fluture suficient de frumos ca să te atingă.
Dar eu știu ca sufletul tău e o șoaptă de iubire...pe care mi-ai respirat-o azi, murmur de cuvinte, în inima pe care ți-am dăruit-o...

(MAH)