...ai sosit într-o zi de vară, și nu ai mai plecat. Puteai să fii prima, dar destinul a decis sa fii ultima. Când te-am întâlnit, am știut. Te-am recunoscut. Instant. Nu la nivel mental, ci la nivelul structural al ființei mele, chiar nivelul primar originar: tu ești. Femeia vieții mele.
Am simțit cum începi sa devii parte din mine, să-mi curgi prin vene și să-mi zburzi prin minte. Și din prima privire pe care am văzut-o, am fost tentat sa te ascund cât mai bine în sufletul și în trupul meu, pentru a te păstra doar pentru mine.
Când dormim separați, fiecare în locurile unde ne-a pus soarta, eu încă simt urmele brațelor tale în jurul meu, când îți îmbrățișez trupul aproape gol, tremurand de dorință. Încă simt cum buzele tale îmi sărută gâtul, atunci când sunt nesigur. Îmi amintesc cum mă mângâi cu drag, bebele tău, când sufletul îți este la mine complet. Și o singura șoaptă îmi alunga orice nor ce îmi brăzdează cerul meu interior.
Când ne strângem în brațe, te simt cea mai in siguranță, ferită de toate răutățile lumii. Când te sărut, gustul buzelor tale e unic, și dacă m-ai lega la ochi, as recunoaște forma buzelor tale mereu și mereu.
Femeia vieții mele...ești motivul pentru care în fiecare zi simt o chemare interioară sa fiu un bărbat mai bun, să-ți arăt tot ce am ținut atâția ani în mine, fără sa știu. Dăruire pură, pentru tine. Doar pentru tine, femeie minunata.
Când suntem unul lângă altul, ținându-ne de mână, uitându-mă in ochii tai, îți simt fiecare moment de sinceritate, de ezitare și de teamă. Dar cel mai puternic îți simt iubirea pentru mine, care te face să treci peste toate obstacolele sociale și mai ales sufletești sa petreci câteva minute cu mine. Minute în care te las sa mă simți puternic și slab, copil și adult îndrăgostit, amant și soț. Da, asa am scris. Și nu ma voi feri niciodată de tine, ma voi dezbraca de toate hainele mele trupești și sufletești, ca să ma vezi mereu asa cum sunt: al tău, aproape complet. Cândva, complet.
Tu, femeia vieții mele, ai defecte și calități. Le iubesc în egala măsură pe ambele, și primele mi se par o completare minunată a mea, pentru ca eu sunt mult sub tine. Dar iubirea mă înalță, și într-o zi voi sta alaturi de tine, și când voi greși mă vei certa cu dragoste și îmi vei explica, zâmbind, că ești lângă mine. Și eu nu te voi lăsa niciodată sa cazi, și dacă o vei face voi fi mereu în preajma să-ți întind mâna și să-ți dau sufletul meu, ca să te ridici și sa strălucești din nou, așa cum e destinul tău.
Femeie a vieții mele..eu nu te voi judeca niciodată. Vom împărți eșecurile și realizările, și ne vom completa reciproc, și cu fiecare pas din viață în care ne ținem de mână, vom fi mai aproape unul de altul, suflet lângă suflet. Pereche minunata. Și te voi iubi mereu, fără limite.
În orice moment al vieții, când nu știi ce să faci, alege dragostea mea. Ea te va înălța mereu, indiferent unde suntem în lume.
Te iubesc.
(MAH)
