vineri, 24 aprilie 2020

A ta

Am intrat în camera rece și întunecată a unui motel de la margine drumului. Uzi până la piele, înfometați și obosiți, am căutat cu disperare să ne uscăm și să ne încălzim cât mai repede.
Ai coborât să iei mâncare, iar până să te întorci, eu m-am strecurat în unul din tricourile tale, pe spate încă picurându-mi stropi albaștrii din părul ud.
Am început să mănânc din bolul de supă fierbinte și fără gust în timp ce tu ți-ai dat jos haina udă, dezgolindu-ți abdomenul perfect și brațele sculptate. 
Mi s-a făcut poftă de tine! 
Mi-am propus să nu mă ating de tine, deși împărțeam același pat. M-am tras în cel mai îndepărtat colț și m-am întors cu spatele la tine, neștiind faptul că, gestul meu însemna o provocare.
Te-ai lipit de mine și m-ai cuprins cu brațul tău fierbinte. Mi-ai trasat cercuri pe abdomen și te-ai oprit precaut înainte să ajungi la sâni...
Am stat nemișcată, puteam să jur că nu mai respir. Mi-am ridicat brațul, făcându-ți loc să mă încălzești...complet! 
Ai acceptat invitația mea, iar mâna ta mi-a cuprins sânul și s-a jucat necontenit cu sfârcul meu întărit și dornic.
Cu cealaltă mână te-ai strecurat pe sub coastele mele și până să îmi dau seama, degetul tău îmi mângâia senzual curbura clitorisului. 
Te-ai lipit de mine iar eu te-am simțit atât de tare încât am început să te implor să mă iei. Mi-am lăsat capul pe umărul tău iar limba ta și-a făcut drum pe gâtul meu atât de încet și de senzual încât as fi putut să mor acolo, atunci, fericită! 
Degetele tale alunecau acolo unde eu știam că trupul mă trădează dar...nu le-am oprit. Ai intrat cu sete în spațiul acela fierbinte și ud și ți-am văzut o urmă de zâmbet pe chip. Eram deja prea departe în lumea simțurilor încât să îmi pese. Tot ce îmi doream era să te simt, să fiu a ta.
Te-ai retras ușor doar ca să mai intri o dată în timp ce mi-ai șoptit la ureche :"mi-am dorit mult acest moment. Te voi avea dar nu aici ci undeva unde să pot urla de plăcere cât mă țin plămânii atunci când te simt a mea"!
M-am trezit transpirată, cu cartea pe piept, în patul meu gol, departe de tine....și totuși, atât de aproape! 
E real! Acum m-am trezit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu