"ploaiadorinței

 Ne îndreptăm spre parcarea supraterană. A acceptat să o conduc acasă, cu mașina mea. E sfârșitul programului și e vară, dar afara e semintuneric. Nori mari și grei plutesc amenințător, și noi doi grăbim pașii, unul lângă altul, de teama ploii. Mergem tăcuți, fiecare cu gândurile lui. Sau poate cu același gând...

Deodată mă opresc și privesc la cer. Suntem în parcare deja, dar nu mai știu unde am lăsat mașina azi dimineață, când ma grăbeam să...da,să ajung la ea repede. Foarte repede. Ca și cum nu aș putea incepe viața zilnică fără să o văd pentru prima dată, în fiecare zi... Gândul acesta zboară când primul picur îmi atinge fața. Nu mă mișc, dar privesc la ea. S-a oprit și se uită mirată la mine, apoi înțelege și își ridică superbii ochi spre cer. Același cer pe care îl privim amândoi, zilnic, de la etaje diferite. Același cer la care cel puțin unul din noi se roagă zilnic..."împreună".

Văd cum picurii de ploaie îi ating fruntea, și coboară încet pe obraji. În acest moment, totul din jurul meu dispare. Mă șochează frumusețea ei, puritatea trăsăturilor și mai ales, oftatul care îi scapă. Întind mâna și îi caut degetele, și se lasă prinsă...o trag încet lângă mine, și cealaltă mână îi înconjoară mijlocul. Se apropie de față mea la câțiva centimetri, și nu știu dacă sunt picuri sau lacrimi ce curg încet, sub ochii închiși. Renunț la gândire și mă aplec încet, și gustul buzelor ei este freamătul frunzelor dezmierdate de vânt, este deschiderea florilor alintat de ploaie. Limba ei caldă mă primește imediat, ca și cum o așteptare prea lungă ar risipi momentul de vis, de negândire, de faptul ca nu ne interesează ca stăm uzi, îmbrățișați, strânși și cu gurile unite în mijlocul unei parcări din care mașinile pleacă grăbite spre realitățile mici ale vieților lor. Ploaia ne udă, și gurile noastre nu se satură de iubire, și corpul ei se lipește de al meu mai strâns, și o primesc lângă mine ca și cum nu mai vreau să plece niciodată din acel loc. Senzația pe care o trăiesc e aceea a o mie de săruturi simultan, și buzele ei se topesc in alinarea alor mele. Simt ca toată inima și sufletul meu vreau să iasă și să între în ea. Complet. Corpurilor par să danseze dansul dorinței nostre de a ne simți înăuntrul lor, și îi simt sânii cum se intăresc, îmi simt abdomenul presând v-ul trupului ei, și ploaia încercând să răcorească fierbințeala ce se scurge de la unul la altul. Facem dragoste aici, și nu ne pasă, și fericirea e extazul sufletelor și trupurilor noastre. 

Un claxon...asta ne face să deschidem ochii. Ne întrerupe momentul nostru sublim, dar alegem sa zâmbim amândoi, uitându-ne unul la altul. Îmbrățișați. O cuprind cu brațul și o strâng mai tare lângă mine, și pornim spre capătul parcării ca doi îndrăgostiți. Își lasă capul pe umărul meu, și jur, da, jur, acolo e locul ei. Umărul meu a fost făcut să-i susțină gândurile, dorințele, toată făptura ei minunată care pășește alături de mine. ALĂTURI DE MINE...

Ajumgem într-un final, uzi și fericiți, la mașină. Înainte însă de a intra, se întoarce și mă sărută puternic și apăsat, ca o confirmare că îmi aparține sufletește, că e a mea. Ca și cum ar vrea să alunge tristețea trupurilor noastre nevoite sa se despartă, ca și cum ar vrea ca uitarea sa nu se aștearnă niciodată peste acest sărut. O privesc la lumina unui reflector singuratic, și știu sigur că vreau să-mi trăiesc restul vieții alături de această femeie, furând câte un sărut în fiecare zi de ploaie care ne prinde...îmbrățișați și împreună.

Te iubesc cu toate săruturile mele, D. 

(MAH) 

#contopirea

 Mereu a fost noaptea și...farurile. Asta e singurul lucru pe care pot sa mi-l amintesc,coerent. Pentru că restul...

...e dincolo de cuvinte, de gânduri. E doar senzație, atingere, topire și vulcan. Nu știam când începe, pentru că nu existam de fapt decât pentru a ne simți. Unul pe altul, cu toate părțile corpului care puteau fi implicate în ce simțeam noi. Priveam intens la buzele ei, care se mișcau rostind cuvinte pe care nu le auzeam. Nu rezistam, și încet, ma apropiam de gura ei. Cuvintele se reduceau încet la șoapte, în timp ce încerca să privească pe geam, cu ochii țintă. Ii vedeam pieptul că incepe să respire mai greu, și mă apropiam de buzele roșii și delicate, respirând respirația dintre noi. Îi ador gura. Enorm. Îmi strecor mâna în spatele gâtului ei, și o apropii și mai mult de buzele mele. Nu știu ca vreodată gura unei femei, lipita de a mea, sa mă facă sa ma simt atât de bine. Limba îmi aluneca peste buza tremurândă, apoi se cufundă înăuntru, gustând, umplând, posedând. O surprind înclinând capul, ca să poată savura mai bine sărutul meu. Simt că răspunsul ei îmi declanșează fluturii din stomac, plămânii, aerul din mașină, întreaga mea ființă. Se ridică puțin și mă invadează ea, limba știind exact cum să exploreze gura mea plina de dorința unui an. Închid ochii și ies din mintea mea, ca să pot să zbor doar cu ea. Invadează-mă, iubito, cu toata dorința pe care o ții în frâu ziua întreagă. Sunetul buzelor noastre când sunt înghițite una de alta se aude în liniștea respirațiilor timide, și oftatul ei senzual îmi declanșează mâinile. Ating piciorele cu șosetele albe, și pornesc pe pielea fină spre coapse. Sunt întărite de încordare, și eliberez buzele ca să cobor spre gât. Ajung și deschid fermoarul blugilor, și mâna atinge abdomenul fierbinte. Inconjor șoldul și cobor încet in jos, spre linia lenjeriei, și un deget întâlnește dantela întinsă...Pătrund încet cu palma în jos, si fierbințeala care mă întâmpină ma face să scap un sunet puternic, plin de dorința. Cealaltă mână a pătruns deja pe sub tricou și întâlnește fermitatea sânilor, a căror sfârcuri parcă rup țesătura. Gura părăsește gâtul, și buzele mușcă încet din aceiași sâni perfecti, și tot corpul ei se ridică în întâmpinarea mea. Ambele mâini îmi sunt acum în interiorul jeanșilor și ii cuprind fesele cu fermitate, în timp ce limba îmi coboară pe abdomenul fierbinte și pătrunde în gaura fină a buricului. Ling încet, apoi trag pantalonii pana la glezne, și cobor doar ca să ating cu dinții lenjeria udă...de dorință. Mă ridic ca să dau jos tricoul și îi admir trupul pe jumătate gol, ca al unei zeițe, reflectat de farurile curioase. Este superbă, cu sânii tari și fremătând, cu lenjeria dată într-o parte descoperind pe jumătate o feciorie tânără și apetisant. Nu rezist și trec pe scaunul ei, acoperind-o cu tot trupul meu. O apăs cu toată greutatea mea, și ma primește cu piciorele încolăcite în jurul soldurilor mele. Simt mâinile explorând spatele meu, în timp ce gura cauta cu înverșunare buzele mele. Ii ridic fundul cu mâinile la nivelul meu și...pătrund. Nu mai rezist și, sălbatic, întru și ies cu putere. Încordarea ei mă face să intensific apăsarea, și unghiile îmi zgârie forme ale dorinței pe spatele gol. Cobor cu buzele la gât și în momentul în care intru tot în ea, mușc locul dintre gât și claviculă. Tipătul de plăcere mă face să mă mișc mai adânc, până la capăt și să-i ating cu v-ul clitorisul roz și fin, pe care îl agresez până devine fiebinte de plăcere. Ii simt lichidul umezindu-mi abdomenul și știu că al nu știu câtelea orgasm,poate cel mai intens, e pe cale să explodeze între noi. Știu, instant, ca toată sămânța mea va întra în ea, și o simt ridicându-se cu ultima putere și, prinzând-mi capul, mă trage spre ea. Limba ei îmi atinge urechea și în momentul acela explodăm amândoi, eu în ea, cu brațele încordate și strângând-o puternic...in auzul celor doua cuvinte pe care reușește să le șoptească: "te iubesc enorm"...

Mereu a fost noaptea...si farurile. Luminile apărând și dispărând, ca și nopțile noastre de dragoste neterminată.

Te iubesc din tot trupul meu, D. 

(MAH) 

#in palmele tale

 ...mi-am lăsat sufletul în palmele tale. Dezgolit de mândrie, prejudecată sau suferință. Odată cu el, și viața mi s-a schimbat. Nu doar ca o seară cu tine, o zi sau o îmbrățișare. S-a schimbat totul, din temelii. Ai zguduit cu dragostea ta tot ce știam eu ca e de neclintit. Trăiri, jurăminte, senzații, chiar și sexul. Am început sa simt chestii despre care nu știam că pot fi simțite. Reacții fizice demult uitate, stări sufletești de neimaginat înainte. Credeam că știu ce e iubirea. M-am înșelat. Mi-ai arătat ca există o femeie pe care o poți iubi atât de mult încât poți plânge necontrolat în momentele când ești cu ea. De fericire, de tristețe, amestecate...fără sa știi. Și fără sa știi de ce simți ce simți, doar că simți atât de intens încât doare și fizic.

Mi-am lăsat gândurile în mintea ta. Le-ai luat și le-ai modelat, le-ai mângâiat cu visele noastre. Cu realități triste și frumoase, cu sărutări mentale menite sa aline frământările. 

Și..mi-am lăsat viața în mâinile tale. Eu le numesc mereu...destin. Ca să nu te încarc cu povara deciziei. Cândva, se vor deschide și îmi vor da drumul. Undeva, o stea va cădea și o dorință se va spulbera, la fel cum a început. Dar poate că palmele acelea minunate, care alinau cu atingerea lor de atâtea ori, se vor strânge și nu vor mai da drumul sufletului îndrăgostit...se vor ridica cu el la pieptul ei, acolo unde perechea destinată așteaptă mereu - să continue viața împreună...

Te iubesc din palmele tale, D. 

(MAH)