Câteodată..

Stiu ca ești puternica...o vedeam în fiecare zi în tine, în încrederea cu care pășeai în universul bărbaților, în convingerea cu care rosteai cuvintele, în privirile hotărâte sa schimbe percepții și oameni.

Mai puternică decât mine, în dragostea noastră. În viețile tale, cele două. Și nu cred ca ai fost slabă când ai ales, ai fost puternică și m-ai îndepărtat pe mine.

Dar...exista momente în viața ta, când simt ca ai nevoie de cineva. Și mai exact, de mine. Nu știu cât anume e faptul ca ma cunoști acum complet, cu trăiri și sentimente, cu frământări și fericiri, cu gânduri și suflet. Însă simt, atunci când te lași în bratele mele, în acele momente sau zile, că te abandonezi. Și îți permiți sa respiri minute de renunțare, de cădere libera, ca și cum mi-ai cere tăcut sa te ocrotesc tot restul vieții. Și, cumva, sa nu mai fii nevoită sa iei decizia mereu, să accepți că o pot face eu și sa lași iubirea sa te inunde. Să nu ma îndepărtezi, niciodată. Atunci simt ca ești a mea, frânturi de săruturi, secunde de mers pana la capăt...

Intenționat, las alineatele de mai sus neterminate. Pentru ca noi doi nu încheiem acum. Noi doi ne sprijinim unul pe altul, în tăcere, în nenumărate clipe ale zilei, fără să vorbim nimănui. Și o formalizăm atunci când ne scriem un banal "ce faci", în care toate speranțele sunt trimise către mine sau către tine, și parca uneori nu mai contează nici raspunsul. Ce contează este ca ne răspundem, și când o facem, sufletele se trezesc la viata aceea feerica pe care o visăm, adânc ascunsa în noi. În noi doi.

Nu ești împlinită dacă nu te dăruiești, bucățică cu bucățică, altcuiva. Și te asigur, îngerul meu, ca sunt acum clipe în viata mea când chiar trăiesc cu tine, de aici, și nimic nu mai contează decât fericirea pe care o trimiți cu fiecare șoaptă a gândurilor tale.
_..


(MAH)

Mereu
Nu știam că așa mă vezi!?
Nu am crezut niciun moment că par încrezătoare, stăpână pe mine, sigură pe viață! Asta pentru că, nu sunt...
Am fost slabă, vulnerabilă și chiar lașă când am ales. Am ales drumul ușor, cel care avea sens și care mă duce înspre ce alesesem de fapt, cu ani în urmă. 
În brațele tale m-am pierdut de nenumărate ori. M-am regăsit apoi, cu greu, m-am adunat doar ca să mă pierd dinnou a doua zi. În privirea ta găsesc putere; o putere de care mă agăț și mă țin strâns, altfel, viața mea o ia la vale. Și n-am să o mai pot opri. Simt cum mă ocrotești, e instinctual la tine. Ai ocrotit toată viața ta pe toată lumea. Eu nu știu cum e asta și mă surprinde sentimentul de  abandon, de fiecare dată când las garda jos. 
Important însă, este faptul că, suntem! Cu vieți separate și viață împreună; cu zâmbete și lacrimi; cu soare și furtună... Noi suntem!