#vis?

Când am nevoie de tine, închid ochii și esti aici, în sufletul meu. Și tot ce as vrea să-ți dăruiesc, iubito...e la o bătaie de inima distanță.
Când am nevoie de dragoste, întind mâinile și îmi imaginez că te ating. În întuneric, sufletul îmi luminează pieptul, și te strâng încet în brațe...si nu se mai deschid, până la prima raza de soare. Atunci îți dau drumul, să-ți începi ziua reală, cu iz de bărbat îndrăgostit pe tine...mirosul meu, mirosul iubirii.
Când apa fierbinte îmi atinge corpul, ma infior de atingerea senzuala a mâinilor tale, explorând dealurile și văile...gropițe. Și când trupul tău îl caută înfometat pe al meu, când atingerile devin plăceri enorme, te pătrund cu dorința unui bărbat care știe ca poate e singura șansă să atingă extazul cu tine, împreună, sub dușul care spală toate gândurile lumii și păcatele visurilor nostre.
Și primele minute după unirea atât de mult dorită aduc linistea odihnei noastre zbuciumate de atâtea luni, și zâmbetele buzelor se vor împleti în sărutul limbilor, și piepturile vor ofta ușurate, scapate de povara dorinței în sfârșit împlinite.
Și când ne vom aminti, în viata, de curajul minunat avut, ne vom cuprinde cu bratele trupurile și vom zâmbi fericiți, știind ca o unică dată, am cunoscut fericirea.

(MAH)