marți, 29 noiembrie 2022

Și totuși...

...am avut sentimente pentru toate femeile din viata mea, ca și cum, in acel moment, ar fi fost perfecta pentru mine. Atat cât a durat de fiecare data, zile sau luni, m-am daruit aproape complet, atât cât am simțit că pot.

Și totuși...am iubit doar de doua ori. Complet. Nebun. Fără să mă mai intereseze de mine, de suflet, de trup. Doar dăruire completă, dragoste nebuna și multă, multă speranță. Prima a rămas cu mine. A doua și cea pe care o simt că a fost jumătatea vieții mele a rămas acum doar in sufletul meu. Adânc, profund. Fără cuvinte sa o poată descrie. Mereu. Întotdeauna.

Și totuși...sper. Nu, Știu. Că ne vom întâlni din nou, mai târziu. Părinți amândoi, dar tineri și îndrăgostiți în sufletele noastre pereche. Promiși amândoi, dar găsind iar iubirea împreună. Vom uni și trupul cu sufletul, când mințile ne vor permite.


"Ceea ce nu trăiești la timp, trăiești mai târziu..." dacă iubești o dată în viață cum am iubit eu, chiar dacă e a doua oara. 

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie până când. 


_.. D. A.