sâmbătă, 25 iulie 2020

#despre tine


Tu esti femeia, D. Accentuat. Nu o femeie, ci femeia. Unești în tine tot ce am găsit frumos în alte femei, și o faci fără să știi. Și ești perfecta așa.
...și eu încerc să fiu bărbatul potrivit ție, să mă înalț la sufletul tău neprihănit.

Esti sensibilă, mereu. Nu o să-ți spun niciodată vorbe care sa te raneasca și să-ți întristeze ochii, ca apoi sa cadă picuri de ploaie pe obrajii minunați. Promit. Când te voi simți slabă, vreau să-ti amintesc ca ai o forță nebănuită, ca ești în stare de orice.
Seara, înainte sa adormi, îți voi săruta ușor fruntea și, asa cum ai scris și tu, te voi incalzi in bratele mele. Și te voi privi în tăcere, și îți voi admira chipul proaspăt întrat în lumea viselor. Visele noastre, înger.

Mereu mă emoționez când realizez ce frumoasa ești când zâmbești. Cum ai făcut azi, când m-ai văzut. Ochii îți râd fericire, trupul îți deschide emoțiile revederii...
Am observat cât de tare poți sa iubești. Pe mine. Pe noi. Fiecare sărut e parcă începutul unei noi vieți, a unei noi promisiuni. A unei speranțe. Și e în același timp și sfârșitul, doar ca să deschizi ochii, sa te asiguri ca sunt încă acolo, și sa ne pierdem din nou...in lumea noastră imaginara.

Am văzut de câte sacrificii esti capabila. Pentru a ne continua iubirea, lupți cu fiecare "el" sau "ei". Și mai ales, lupți cu tine însuți. Și eu nu pot, vreodată, să-ți spun prin cuvinte cât ești de importanta în existența mea, și cât apreciez ce faci pentru mine. Dar îți promit ca o vei simți. Și pot sa aștept ore, zile, luni și ani, dacă e nevoie, ca să te văd minute. Acele minute, de care știm amândoi, și pentru care merita sa luptam. Pentru ca ele ne conduc viata.

In fiecare moment când îți va fi greu, te voi lua în brațe. Pari puternica, puiul meu, dar ești un copil fragil, care are momentele sale de teamă, neputință și neîncredere. Însă îți voi aminti mereu ca esti o ființă frumoasă și meriți fericire, și indiferent de situație, eu sunt aici și vom trece peste orice, în viata ta sau a mea, pentru ca nu mai suntem doi, suntem unul. Un suflet, o respirație.

Și mă vei întreba, in diferite zile, ce fac. Și îți voi spune ca te iubesc pe tine. Cât de mult? , vei continua. Până se termina timpul... Și ai sa poți?, vei insista.
Da...pentru ca tu ești acum trecutul, prezentul și viitorul meu.

Totul se rezuma la doua cuvinte, D: te iubesc.

(MAH)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu