...că te iubesc prea intens, și asta te sperie. Te retragi imediat, după o clipa de plăcere. Autoapărare. Poate nu ai mai fost iubita asa, sau poate nu vrei să cazi și tu, ca mine...in tine.
...ca te iubesc prea puternic, și asta te îndepărtează. De fiecare data, ca și cum visul unei posibile atingeri ți-ar dărâma frumosul univers construit cu atâta truda. Înțeleg. Acum înțeleg. Însă...doare.
...ca sunt capabil de sacrificii enorme, ca sa fiu cu tine. Nu sunt acceptate, și te înțeleg. Dar m-am surprins pe mine, ca bărbat. Și uneori ma întreb, și îmi răspund: ești femeia vieții mele, asa cum spun aceste cuvinte.
...ca sunt prea pasional, și asta te atrage. Pana la un punct, când pasiunea ar putea fi împărtășită. Acolo ne oprim,mereu. Cred ca îți e frica sa trăiești momentul de fericire, pentru ca asa am fost învățați amândoi. Și am crescut fiecare cu visul unui bărbat și o femeie care sunt împreună, mereu.
...ca sufletul poate sa nu mai fie al meu, și asta te și alină, dar te și împovărează. Nu am știut niciodată ce înseamnă să nu mai fiu eu, sa fiu tu. Tu, doar tu, înțelegi aceste rânduri. Pentru ca esti îngerul sufletului meu.
...in final, ca nu pot renunța la vis, și asta te va rupe de mine. Visul meu, în care noi doi ne iubim toată viata. Noi, și o ființă mică.
Te am în mine, D. E mai mult decât iubire, te trăiesc.
(MAH)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu