Miercuri

Am în minte fiecare minut petrecut cu tine în zilele de miercuri. M-am agățat de fiecare amintire și de fiecare speranță a unei vieți împreună.
Îmi lipsești atât de mult. Nu sexual, nu intelectual...cred că nici măcar fizic; ceresc...așa îmi lipsești tu mie! Îți explic la ce mă refer, nu te grăbi cu presupusul 🙄. În zilele cu soare când ies aici în spațiul mic, strâmt dar atât de confortabil, închid ochii și las căldura și lumina astrului gălbui să mă mângâie. El, și doar el, ajunge aproape de sentimentul îmbrățișărilor tale! Și totuși, el nu-mi șoptește "te iubesc; Doamne cât mi-ai lipsit; Rămâi,te rog, cu mine". Asta e replica ta. Abia aștept să o aud în...28 de zile.
Când nu mai pot de dor, pun telefonul pe mute, mă las pe spate în scaunul de birou și privesc în sus la tavanul meu de un alb imaculat. Apari aproape instant și de fiecare dată la fel! 
Te văd cum intri pe ușa aceea de sticlă a unei clădiri de birouri care găzduiește sute de angajați; sau sclavi pe plantație...depinde de zi și de starea mea. Cum pășești tu, nu am mai văzut să o facă altcineva. Mă fascinează mereu mișcarea umerilor tăi asemeni unei balanțe tare indecise și iubesc felul în care ignori pe toată lumea, fixându-mă doar pe mine cu privirea. Atunci știu că doar eu sunt pentru tine iar restul e...decor. 
"Bună dimineața, fosta domnișoară Dipold"! Atât... și m-am pierdut deja în acei ochi luminoși și plini de pasiune. Te prind de mână și pășim împreună într-o lume perfectă, special creată pentru noi...
Brusc, mă lovește realitatea și, aproape instinctual, ridic telefonul să-ți scriu. Măcar două cuvinte. Îmi țin respirația de teamă că nu ești sau că nu vei mai fi...însă, apare pe ecran "typing". Gata, pot să respir dinnou! E acolo, mă iubește și ne vom revedea curând. 
Noapte bună, dragostea mea. Sunt cu tine.

D.