...mi-am lăsat sufletul în palmele tale. Dezgolit de mândrie, prejudecată sau suferință. Odată cu el, și viața mi s-a schimbat. Nu doar ca o seară cu tine, o zi sau o îmbrățișare. S-a schimbat totul, din temelii. Ai zguduit cu dragostea ta tot ce știam eu ca e de neclintit. Trăiri, jurăminte, senzații, chiar și sexul. Am început sa simt chestii despre care nu știam că pot fi simțite. Reacții fizice demult uitate, stări sufletești de neimaginat înainte. Credeam că știu ce e iubirea. M-am înșelat. Mi-ai arătat ca există o femeie pe care o poți iubi atât de mult încât poți plânge necontrolat în momentele când ești cu ea. De fericire, de tristețe, amestecate...fără sa știi. Și fără sa știi de ce simți ce simți, doar că simți atât de intens încât doare și fizic.
Mi-am lăsat gândurile în mintea ta. Le-ai luat și le-ai modelat, le-ai mângâiat cu visele noastre. Cu realități triste și frumoase, cu sărutări mentale menite sa aline frământările.
Și..mi-am lăsat viața în mâinile tale. Eu le numesc mereu...destin. Ca să nu te încarc cu povara deciziei. Cândva, se vor deschide și îmi vor da drumul. Undeva, o stea va cădea și o dorință se va spulbera, la fel cum a început. Dar poate că palmele acelea minunate, care alinau cu atingerea lor de atâtea ori, se vor strânge și nu vor mai da drumul sufletului îndrăgostit...se vor ridica cu el la pieptul ei, acolo unde perechea destinată așteaptă mereu - să continue viața împreună...
Te iubesc din palmele tale, D.
(MAH)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu