Știi...te iubesc

Respir încet, în plânsul nopții/ Să nu aud durerile/ Simțind cum pleci de-a lungul vieții/ Cu toate amintirile.

Oricât ai vrea să uit iubirea/ A vieții mele realizare/ Nu pot, iubita mea ființă/ Să caut altă alinare.

Când ruga mută o simți vreodată/ În sufletul ce m-a iubit/ Sunt eu, nu altul, în astă seară/  Sperând mereu, neistovit.

(MAH)