Mi-e dor de tine - femeia care / Mi-a fost și suflet și iertare / Și mi-ai lăsat în brațe viața / Și-n piept iubirea și speranța.
Mi-e dor de mine - acela care / Ți-a fost și vis și remușcare / Cel care a ajuns odată / Aproape sa te aibă - toată.
Mi-e dor de noi - acești noi doi / Rămași în sufletele goi / Și totuși, mai presus de dor/ Destinul vrea să fim a lor.
Mi-e dor de tine - aceea care / Refugiată-n depărtare / Își lasă dreptul la iubire / Și va pleca din a mea fire.
Mi-e dor de mine - acela care / Privindu-ți sufletul în zare / Iubirea-mi te întreabă, tristă / Fără noi doi...ce mai există?
"Mi-am ascuns inima în fundația de beton a existenței mele, atâta vreme. Însă acum, când o ating, simt cum se deschide sub atingerile tale fremătătoare, și îți rostește numele: femeia vieții mele."
"Cândva, destinul va vedea...că noi suntem iubirea sa" (MAH)
"Îmi e dor să îți văd ochii cum sclipesc, să îți simt respirația ușoară lângă ureche, să îți aud vocea șoptind și să îți simt atingerea supraomenească! În caușul palmei tale se află toată voința mea, tot sufletul și toate speranțele. Nu trece clipă să nu te simt lângă mine. Nu este moment să nu te respir. Nu este zi să nu te vreau! Singură, în liniștea căminului meu, gândul, mintea și mai ales inima zboară la tine. Mereu și mereu și mereu și mereu....până la sfârșitul nostru!" (DA)
