O țin de mână. Așa cum te-am văzut pe tine ca o faci de multe ori, știute sau neștiute. Dar nu o țin așa cum...am început totul între noi, acolo, pe dealul cu priveliștea orașului. Și poate nu o țin cum îl ții tu pe el. Dar va veni și vremea...
Trebuie sa îți scriu ca îți mulțumesc. In acești doi ani jumate, mi-ai dat câteva lecții frumoase, începând cu cea de mai sus. Și altele, picătură cu picătură, chiar dacă nu le credeam. Am ajuns însă să le trăiesc, și încă o dată: mulțumesc.
Am învățat de la tine 3 lucruri, și le voi aplica în restul vieții mele. Primul, că nu am făcut dragoste ca să nu îl rănești. Al doilea, ca nu ai plecat sa începi ceva cu mine, ca să nu îl rănești. Și ultimul, poate cel mai important: dragostea nu e la fel de puternică la amândoi îndrăgostiții. Și dacă iubirea nu e împărtășită complet(da, și fizic), nu poate învinge. Niciodată.
Și, in final, mulțumesc că mi-ai arătat ce pot fi când descopăr acest sentiment minunat. Ce legătură am creat între noi, ce intensitate a vieții și a sentimentelor am avut. Ce forță imensă ne-a condus pe valurile privirilor și sărutărilor puternice în acel hol, pe acea canapea...in spațiul bratelor noastre. Acolo unde am trăit mai mult decât toți anii mei.
Mi-ai mai dat o ultima lecție azi. Sau încă o revenire la realitate, cum aveam periodic. "Iubi" a fost încă din acea noapte, asa a și rămas în sufletul tău. Acum știu ca nu ai fost vreodată a mea. Îmi pare atât de rău că te-am deranjat cu ce ți-am șoptit, când îți mângâiam gâtul cu buzele mele. Am văzut în privirea ta că sunt doar un trecut. Te împing și eu de langa mine, prin cuvintele pe care le mai scriu în finalul serilor noastre. Însă...nu îmi pot minți sufletul. Când te văd atât de frumoasă, când te simt lipită de mine...parcă îmi simt destinul neîmplinit.
Ultima postare a mea a fost în 16 decembrie. Probabil in jurul datei la care te-ai decis că viața ta trebuie sa fie altfel. La fel, dar altfel. Eu rămân însă cu ce rămânem mereu, noi doi. Da, știi. Și simți. Ce am creat între noi nu se mai desface, chiar dacă ne vom aminti tot mai rar.
_.. (până mâine)
(#DA, MAH)
