Când îți dai seama că nu ești doar tu, cel care aude dragostea din voce? Când îți dai seama ca nu ești doar tu, asa cum credeai? Când îți dai seama ca nu ești...?
...când o auzi pe ea, ființa vieții tale, vorbindu-i lui.
"Ochiul te minte, urechea te înșeală" e vechea vorbă. Dar nu când iubești. Nu când aștepți telefonul ei ca pe picătura de apă într-un deșert, nu când aștepți sa-i auzi vocea rostind "mi-e dor de tine", "mi-a fost dor sa te aud", sau la final, "te iubesc". Da, aceiași voce care îi răspunde și lui, și parcă și el e totul pentru ea, în acel moment. Și îl încurajează și e lângă el, lângă celalalt el...cu aceiași voce. Acea voce care te ridica la cer, când vorbește cu tine, care îți face sufletul să vibreze de fericire, vocea care îți spune cât te iubește.
O privire, un surâs, o...convorbire. Și brusc realizezi ca ești doar o dorință într-un suflet minunat. Și că acel suflet minunat iubește, poate fără sa știe să-ți spună ție, pe el. Pe celălalt el. Asa e și firesc, doar au un trecut, au ani, au o viață reală, cu convorbiri zilnice, cu atingeri fizice, cu...toate. Toate care lipsesc dintre noi, și care nu vor fi niciodată decât furate, minute din dorință. Și când dorința dispare, auzi din nou vocea pentru care ai trăit sunând altfel, dar doar pentru tine. Pentru el va rămâne mereu aceiasi, ca în prima lor noapte de iubire. Căci oricât ar încerca sufletele, fizicul va rămâne mereu învingător...
Acea voce minunată are doua iubiri: cea veche și cea dorită. Și câștigătoarea a fost deja decisă, în momentul în care răspunde cu toată dragostea pe care o simte, involuntar...lui.
(MAH)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu