#in mine

 Când am început sa te iubesc, nu știam ca tu îmi vei schimba toată viața. Toate credințele mele, toate convingerile mele, toate pornirile și comportamentele. Nu am știut in ce aventura pornesc, aventura care s-a transformat în ceea ce numesc acum "viața mea". De fapt, te numesc pe tine.  Femeie minunată, ființă superba, înger, iubire...în sufletul meu, acolo, adânc, știu că de acum până la sfarsit voi trai cu tine. În minte, în mâini, în piept, te voi purta ca și cum te simt. Alături, zâmbindu-mi și mângâind cu mâna ta caldă fruntea prea plina de frământări. 

Trăiesc acum cu pericolul să nu fi fost și sa nu mai fiu iubit. De tine. Dar orice va fi, nu mai am puterea sa te scot din mine. Te voi păstra acolo așa cum ochii mei și simțurile te-au cunoscut, te-au descoperit și te-au înlănțuit. Pură în suflet, născând acolo un loc micuț și pt mine. Închisă ermetic pt alt bărbat, și totuși licărind speranță. Speranța unei iubiri "altfel", lăsate în voia destinului și a alegerii personale. 

Mă închid încet în mine, iubirea mea. Vreau sa te păstrez acolo exact ca în nopțile noastre, nopți in care pentru câteva minute erai jumătatea mea. Aproape complet. Mi-e dor de tot ce ești in mintea mea. Cafeaua, cuvintele tale simple ("hai odată"), privirea ta, abandonarea ta în brațele mele. Cine ar fi crezut că doi oameni duri și hotărâți, aroganți în sinea lor pentru lumea din afară, își vor putea dărui sufletele? Își vor putea împărtăși durerile, eșecurile, dezamăgirile? Dezvăluind, am creat. O legătură sufleteasca. O fac prizoniera eului meu, o fac să nu dispară. Mintea uită, dar mâinile și ochii se vor forța să își amintească o singura clipă: aceea in care ai vrut. 

Mi-e dor de iubirea aceea a ta, D.

Aproape de final. 

(MAH) 

Sunt zile...

...în care ne este dor de iubire. Avem zile în care vreau să fim iubiți, în care să lăsăm secretele intime și gândurile deoparte, filmele să nu mai ruleze în mințile noastre. Ne dorim sa ne scufundăm în doi ochi verzi-căprui, în care să se citească iubirea. Zile în care vrem sa fim ținuți în brațe. In care vrem sa fim sărutați. Am vrea sa facem dragoste, doar noi doi, fără sa știm ce va fii mâine sau peste o săptămână. Sunt zile în care vrem sa trăim azi. Să trăim momentul și să oprim timpul.

...in care ne este dor de cafeaua noastră în doi. De mâna mea mângâind obrazul tău, de ochii tăi superbi aplecați în jos, zâmbind tainic. De curajul tău de a primi sărutul meu, acolo, în acel colț de cafenea sau chiar la geamul unui prânz cu gust de iubire. Nu vrem gânduri despre trecut și greșeli. Vrem doar ca acea cafea să țină zile, luni, ani. Toți acei ani care ne-au rămas de iubit. Adică restul vieții.

...in care nu mai vrem să se facă dimineață. Zile în care noaptea să stăpânească suflete noastre cuprinse de visele iubirii, să ne învăluie lin și să acopere pleoapele sub care lacrimile de dragoste picură în inimi speranțe...mici și clare, pure și frumoase. Nopți în care vrem să mai trăim emoții, sa descoperim trupurile și gesturile intime, să citim în ochii din întuneric gânduri nespuse și să dăm sens șoaptelor care creează amintiri de neuitat.

...și e o zi în care nu vrem sa vorbim nimic. O zi în care vrem doar să ne ținem de mână, iubire. O zi în care doar sa ne iubim, fără cuvinte. O zi frumoasă, ca tine.

Te iubesc, DA.