Un gând vremelnic...

Îmi amintesc o zi. O după-masă de început de toamnă. După o plimbare pe lângă frunzele care începeau să îngălbenească, te-am prins de mână. Și nu ți-ai tras brațul, ci te-ai lăsat cuprinsă în palma mea. Ca și cum acolo era locul mâinii tale. Ca și cum ai cautat o viață acea atingere. Am devenit conștienți deodată ca eram o singura ființă, acolo...și în locurile care au urmat. Am știut că vom deveni un sigur trup, chiar dacă nu până la capăt.

Și am știut că dacă vei pleca, voi rămâne înjumătățit. În ultima noapte în care m-ai rugat sa te duc acasă, ai rostit spre altcineva "iubire" cu toată dragostea pe care o puteai avea. Și în acel moment, am știut ca încep să mor încet, pe dinăuntrul meu. Mai târziu, între noi s-a așezat o tăcere nespusă, ca doua trupuri de piatră pe un pat ce devenise mormânt. 

Și totuși, încă e acolo. Și e intens, și luptă să simtă totul. Tot ce se poate acum, azi. Și îl numesc iubire, dar e ceva ce există în tot sufletul meu. E declanșat de tine. E întreținut aprins de tine. Se trezește zilnic și așteaptă emoția de a sorbi cuvintele tale minunate. De a vedea zâmbetul tău. De a citi în ochii aceia minunați, o dorință. Sau o speranță. Caut speranța ca pe aer. Și trăiește și se hrănește cu ceva efemer, cu vise și frământări. Intense și frumoase, niciodată realizabile. Temători până la durere să spună ceea ce gândim. 

Când ajung la capăt, mă gândesc la cele mai frumoase vorbe scrise de tine: lasă viața să te surprindă. E chintesența a ceea ce am avut noi, relație sau nu. O legătură care ne înlănțuie și acum, după ani. 

Și oricum te vei transforma în timp și vei pleca, în mine, în interiorul meu, mă vei surprinde mereu cu frumusețea ta. Un înger se naște înger și zboară de lângă sufletul pereche...tot înger.

Zbor lin, puiul meu. Când aripile îți vor atinge cerul senin și liniștit al vieții, vei știi ca te-am iubit cu căldura pasiunii pământești pe care ai lăsat-o aici, în spațiul brațelor mele. Cu gândul și sufletul la un înger apărut în viata mea prin contopirea mâinilor, într-o zi de inceput de toamnă, voi închide ochii și voi lăsa stropii ochilor liberi.

Te iubesc mut și fără cuvinte, D.   Enorm. 

How about...

M-a lovit tare realitatea ta. Zic a "ta", pentru ca eu am trăit cu "lasă viața sa te surprindă"...ascultând scrisul tău, al femeii pe care o iubesc mai mult decât orice (știu, ți-am tot spus și nu mai crezi). Dar e tot ce am simțit până acum.

Mulțumesc însă.

Voi face ca realitatea ta, cea adevărată, sa fie și a mea. Nu am înțeles ca tu de fapt nu te bazezi vreodată că s-ar putea întâmpla sa fim împreună din iubire, ci știi sigur ca îți vei continua calea.

Am fost atât de naiv. Îmi pare rău.

D. , îmi cer scuze, acum, că te-am adus în lumea mea, ca te-am iubit asa cum o fac eu. Nu e viața pe care o vrei. Îmi pare rău.

Scriu aici, și o sa vezi cândva - când o să te cuprindă dorul și nostalgia. 

Eu continui sa te iubesc și sa te susțin, când îți e greu. Dar începe să te întorci în lumea ta. Eu sunt doar o supapă, un refugiu când ești necăjita. In restul timpului, te vei întoarce la el (dacă nu o faci deja-nu vreau sa te supăr).

Ai grija de tine, puiul meu.

E o ultima și fierbinte rugăminte.

Te iubesc. Enorm.

Acum...

...vom învăța sa privim viitorul fără să ne doară regretele trecutului. Am trecut unul pe lângă altul prin viață, dar ne-am găsit într-un final. Superbi și frumoși in dragoste, uniți in sufletele noastre.

...vom reuși sa închidem dureri care înainte păreau veșnice. Am iubit alți oameni, și ne-am dăruit lor. Nu ne temem, nu ne clintim in decizii. Până într-o zi când universul ne va surprinde. 

...ca să găsim alinare, vom crea iubiri pe care nu ni le-am imaginat vreodată. Ajungem să simțim împreună, tot mai des, același sentiment intens care ne mistuie. Nu ne-am unit fizic, dar parca suntem aceiași ființă. Nu vrem sa stricăm confortul relației de acum, dar vai...urlă în noi dorința de a trăi viața sublim, de a cădea și a ne ridica împreună. De a râde și a gusta ceea ce inseamnă fericirea. 

...vom reface podul peste abisul care ni se părea imposibil: eu cu tine, strâns legați sufletește și fizic. Ochii ni se vor întâlni, privirile mute de dorință vor știi că în fiecare "te iubesc" spus lui sau ei, stăm noi. Noi doi, de mână, ca și prima dată. 

(MAH)

"Și simt cumva că e nevoie sa auzi. Și sa simți muzica din pieptul meu. Notele toate îți cântă ție și fiecare vibrație e în tandem cu șoaptele tale de dragoste.

Și când simt atât de intens parcă respirăm la fel. Închid ochii și te simt lângă pieptul meu. E cald și bine. E fericire și viață. Te iubesc atât de mult. 

Și nu pot, nu vreau fără tine."

(DA)