#despre tine

Tu esti femeia, D. Accentuat. Nu o femeie, ci femeia. Unești în tine tot ce am găsit frumos în alte femei, și o faci fără să știi. Și ești perfecta așa.
...și eu încerc să fiu bărbatul potrivit ție, să mă înalț la sufletul tău neprihănit.

Esti sensibilă, mereu. Nu o să-ți spun niciodată vorbe care sa te raneasca și să-ți întristeze ochii, ca apoi sa cadă picuri de ploaie pe obrajii minunați. Promit. Când te voi simți slabă, vreau să-ti amintesc ca ai o forță nebănuită, ca ești în stare de orice.
Seara, înainte sa adormi, îți voi săruta ușor fruntea și, asa cum ai scris și tu, te voi incalzi in bratele mele. Și te voi privi în tăcere, și îți voi admira chipul proaspăt întrat în lumea viselor. Visele noastre, înger.

Mereu mă emoționez când realizez ce frumoasa ești când zâmbești. Cum ai făcut azi, când m-ai văzut. Ochii îți râd fericire, trupul îți deschide emoțiile revederii...
Am observat cât de tare poți sa iubești. Pe mine. Pe noi. Fiecare sărut e parcă începutul unei noi vieți, a unei noi promisiuni. A unei speranțe. Și e în același timp și sfârșitul, doar ca să deschizi ochii, sa te asiguri ca sunt încă acolo, și sa ne pierdem din nou...in lumea noastră imaginara.

Am văzut de câte sacrificii esti capabila. Pentru a ne continua iubirea, lupți cu fiecare "el" sau "ei". Și mai ales, lupți cu tine însuți. Și eu nu pot, vreodată, să-ți spun prin cuvinte cât ești de importanta în existența mea, și cât apreciez ce faci pentru mine. Dar îți promit ca o vei simți. Și pot sa aștept ore, zile, luni și ani, dacă e nevoie, ca să te văd minute. Acele minute, de care știm amândoi, și pentru care merita sa luptam. Pentru ca ele ne conduc viata.

In fiecare moment când îți va fi greu, te voi lua în brațe. Pari puternica, puiul meu, dar ești un copil fragil, care are momentele sale de teamă, neputință și neîncredere. Însă îți voi aminti mereu ca esti o ființă frumoasă și meriți fericire, și indiferent de situație, eu sunt aici și vom trece peste orice, în viata ta sau a mea, pentru ca nu mai suntem doi, suntem unul. Un suflet, o respirație.

Și mă vei întreba, in diferite zile, ce fac. Și îți voi spune ca te iubesc pe tine. Cât de mult? , vei continua. Până se termina timpul... Și ai sa poți?, vei insista.
Da...pentru ca tu ești acum trecutul, prezentul și viitorul meu.

Totul se rezuma la doua cuvinte, D: te iubesc.

(MAH)

#dialoguri 4

"-Când ridici ochii din telefon, o ai în priviri.
Când te uiți pe geam, pierdut în gânduri, buzele îți rostesc șoptit numele ei.
Ce ți-a făcut?

-Ți-aș putea da o mie de răspunsuri, toate cuprinzând o bucățică din sufletul meu. Dar azi îți voi spune ceva practic, ceva ce am trăit toți, și vei înțelege.

Imaginează-ți ca te întorci acasă, după o zi grea si ploioasă de toamnă. Ai pierdut autobuzul, nu ai umbrelă și ploaia te-a udat complet. Pășești repede și înfrigurată, strângi haina pe lângă corp, tremuri și mai ai puțin până la scara blocului. Ajungi, și cu mâna tremurând de frig, formezi codul interfonului. Intri în casa scării, rece și impersonala, dar știi ca mai ai minute și ajungi în apartament. În sfârșit, învârți cheia în broască și pășești înăuntru.
Căldura care te întâmpină te face sa suspini, ușurată. Nu înțelegi de unde e, când ai plecat ai lăsat centrala oprita. Nu contează, îți dai haina jos și vezi lumini pâlpâind din baie, prin ușa întredeschisa. Doar în rochița udă, pășești uimită într-acolo. Cada cu spume și aroma de mango îți taie răsuflarea. Te sprijinini încet de ușă, și încerci sa înțelegi. Mereu faci asta, încerci sa înțelegi rațional ce se întâmplă. Dar nu azi, azi nu mai ai putere. Nu mai gândești, te dezbraci încet și lași rochia sa cadă pe pardoseală, fără să-ți mai pese. E începutul. Pășești înăuntru, și pentru prima data în aceea zi, căldură fierbinte te atinge. Închizi ochii și te abandonezi complet apei care te înconjoară ca doua brate fierbinți, și oftezi de plăcere.

Acum e momentul. Te abandonezi pe tine, acolo, între spume care ascund totul. Întunericul luminat doar de fade umbre îți aduce liniștea. Nu mai exista gânduri, exista doar senzația de pierdere, de plăcere a căldurii senzoriale pe trupul tău. Nu știi de ce, dar vrei. Vrei sa nu se mai termine, sa ramai în aceasta stare, suspendata de realitate, și sa nu te mai întorci. Genunchiul care se ivește, mișcat de plăcerea care te inunda, simte adierea dimprejur. Ochii nu mai vor sa se deschidă, și în final, somnul fericirii te cuprinde, și sufletul începe visul unei vieți dorite. Sufletul, nu mintea. Ea nu mai exista aici și acum. Buzele simt sărutul, deși nu exista. Corpul simte îmbrățișarea, și mai mult ca oricând, ramai acolo, în siguranța oferita de ea. Pentru totdeauna.

-M-ai lăsat fără cuvinte. Cine este ea, de poate declanșa asa ceva?

-Nu cine este, ci ce este. Este momentul abandonului, este momentul în care viata reală nu mai are sens. Este momentul căldurii care te cuprinde, este momentul în care închizi ochii și brusc nu mai exista timp, nu mai exista alți oameni, nu mai exista nimic. Pentru minute (și doar ea înțelege ce zic), exista doar contopirea perfecta a simțurilor, o ireala senzație de singura ființă , a noastră.

Ea nu este ceva, este momentul. Nu-l poți ține, dar îl poți trăi. Și poți să-l simți în fiecare picătură de suflet, în fiecare lacrimă de fericire, în fiecare atingere a ei. "

Te iubesc, D.
Nu uita nici un moment, indiferent unde te afli acum.

(MAH)

#doar ea

"Trăiești atât de diferit față de restul lumii! Când ești cu mine, lași orice lucrușor care te-ar putea distrage; mă fixezi cu privirea și mă tragi în lumea ta. Ce trăiesc cu tine, nu am trăit niciodată. Cu nimeni! Și tare mă tem că nici nu o voi mai face cu altcineva. H, eu te iubesc pentru tot ce insemni tu. Nu pentru ce ai putea sa îmi oferi sau pentru ce aș putea eu să îți iau. Nu mi-am imaginat vreodată că îmi vei intra în suflet. În mai puțin de un an...totul s-a întâmplat în mai puțin de un an. Îți dai seama? Nu vreau să exagerez spunând că te-am urât la început dar nici departe nu am fost. Ce s-a schimbat atât de brusc? Tot ce știu este că, pentru momente ca cel de astăzi, merită să mă aștepți 30 de min în mașină iar eu merită să mut munții din loc și să vin la tine. "

În viată, nimic nu e întâmplător. Nici oamenii pe care îi întâlnești. Nici iubirea pe care o trăiești. Și nici zbuciumul sufletelor. Fiecare îți oferă ceva, dar tu trebuie sa iei doar fericirea din fiecare moment.

În viata, poți sa alegi oamenii pe care îi lași în sufletul tău. Dar nu poți sa alegi de cine sa te îndrăgostești, și nici cine se îndrăgostește de tine. Dar poti sa alegi sa fi un om minunat și sa faci bine celor din jur, așa cum ai făcut tu, înger.

Fiecare zbucium aduce după sine momente de fericire pe care nu le-ai fi trăit niciodată dacă nu ai fi înțeles ce simt sufletele noastre. Și fiecare moment te va aduce mai aproape de cel care te iubește mai mult decât orice pe lumea asta, și te apreciază și te vede ca pe...puiul meu.

Nu e nimic întâmplător. Viata ne scoate în cale oameni cu care sa trăim, și oameni pe care să-i iubim. Tot viata ne oferă indicii ca să nu-i pierdem, și ne determina sa-i apreciem pe oamenii frumoși pe care ni-i scoate în cale și ni-i ascunde în suflet. Și dintre toți, unul va fi cel care te va iubi mai presus de toate conjucturile sociale, morale și imorale. Trebuie doar sa ai încredere ca toate dezamăgirile și trăirile te vor conduce, într-o zi, spre acel om care ți-a dăruit sufletul lui, într-o toamnă castanie și calda.

Unica dorință pe care o mai am e sa fim din nou.
Viata nu e o zi, o luna, un an...e mai mult decât atât. Într-o zi, vom fi împreună, asa cum ne-am dorit mereu.

Te iubesc, D.
(MAH)