Sfârșit

Nu e just felul în care am încheiat. Nici față de tine nici față de mine. H, trebuie să înțelegi că pentru mine a fost chin tot acest timp. Înainte, când te vedeam zi de zi, prindeam aripi să zbor și putere să înfrunt cel mai mare critic al meu: pe mine! Fiind departe atâta timp și neavându-te în jurul meu mi-am dat seama că vin la tine cu gânduri și sentimente cu care ar fi trebuit sa merg la el.

M-ai ajutat și mi-ai fost alături; m-ai iubit, ai râs și ai plans cu mine chiar și de departe.

Acest lucru mă sperie. Asta înseamnă că nu mai am încredere în omul de lângă mine. Că prefer să apelez la tine. Ori, tu nu ești al meu! Iar noi nu suntem. Aceste cuțite s-au răsucit în mine zile și nopți.

Pe lângă aceste frământări mai e el. El care nu mi-ar greși cu nimic niciodată. Nu am să îți spun acum cum e relația mea. Îți spun că merită mai mult. Mult mai mult decât ii ofer eu.

De aceea am luat decizia. Nu din alte motive.
Te iubesc și te voi iubi mult timp de acum încolo.
Dar trebuie să mă împac cu gândul că noi nu suntem.
De dragul lui. Pentru că merită.
Iartă-mă, te implor. Acesta e adevărul iar acestea sunt frământările mele pe scurt.
Cât poate să cuprindă un text sărăcăcios din imensitatea sentimentelor mele.

"Timpul aduce iertarea, și o data cu iertarea, vine și LINIȘTEA" (MAH)
_..

PS: "ai iubit doi bărbați, dar în final, ai ales cu rațiunea. Eu nu am putut acest lucru."