"Dacă stai și privești în zare, vor curge
răspunsuri...." - nu, și vin mai multe întrebări, când ochii nu vad altceva decat ființa ta, și mintea nu înțelege de ce iubirea e atât de intensă, și sufletul mi se mistuie după tine.
"Poate totuși, speri ca se va opri ploaia, și ai sa o zărești din nou fugind grăbită în stația de autobuz..." - sper sa o vad, măcar pt o secunda, cu buclele tresarind ușor la fiecare pas, ca o femeie iubita plecând din viata mea...in acea seara, în aceea noapte care trece greu...
"...sau poate te gândești ca azi e ziua în care întra, te ia de mână și te conduce spre viata pe care ți-o dorești" - am visat o vreme așa, cu ochii pe o ușă din sticla, care ma separa de realitatea biroului; și îmi dau seama ca visul e încă acolo, într-un colț de suflet înghesuit voit de mine, sa nu mai îndrăznească sa spere vreodată... Si totuși, fiecare semn de la tine luminează acel colț, mereu, și parca nu-l pot închide definitiv, și tot mai greu e să-i rezist...doar lacrimile îl inunda și încet, încet, îl îneacă...
"În timpul în care trăiești tu, ea este doar călător! Puțin mai mult decât o frunza..." - realizez ca viata ta s-a schimbat mult, ca poate(!) nu mai poți fii cum ai fost, ca te-am schimbat. Acele secunde vor fi ani, și vor fi anii mei și ai tai, în care eu te urmăresc cum nimeni nu te va urmări, în care tu vei pluti în viata ta, dusa de un vânt stabil și de încă ceva, o adiere de iubire care te va balansa din când în când, într-o amintire dureroasa și în același timp...iubită.
Nu mai am lacrimi sa scriu, ochii sunt uscați și nu mai vad bine. Ultima parte e sufletul tău descris minunat, mai urmează o noapte și voi scrie despre el.
răspunsuri...." - nu, și vin mai multe întrebări, când ochii nu vad altceva decat ființa ta, și mintea nu înțelege de ce iubirea e atât de intensă, și sufletul mi se mistuie după tine.
"Poate totuși, speri ca se va opri ploaia, și ai sa o zărești din nou fugind grăbită în stația de autobuz..." - sper sa o vad, măcar pt o secunda, cu buclele tresarind ușor la fiecare pas, ca o femeie iubita plecând din viata mea...in acea seara, în aceea noapte care trece greu...
"...sau poate te gândești ca azi e ziua în care întra, te ia de mână și te conduce spre viata pe care ți-o dorești" - am visat o vreme așa, cu ochii pe o ușă din sticla, care ma separa de realitatea biroului; și îmi dau seama ca visul e încă acolo, într-un colț de suflet înghesuit voit de mine, sa nu mai îndrăznească sa spere vreodată... Si totuși, fiecare semn de la tine luminează acel colț, mereu, și parca nu-l pot închide definitiv, și tot mai greu e să-i rezist...doar lacrimile îl inunda și încet, încet, îl îneacă...
"În timpul în care trăiești tu, ea este doar călător! Puțin mai mult decât o frunza..." - realizez ca viata ta s-a schimbat mult, ca poate(!) nu mai poți fii cum ai fost, ca te-am schimbat. Acele secunde vor fi ani, și vor fi anii mei și ai tai, în care eu te urmăresc cum nimeni nu te va urmări, în care tu vei pluti în viata ta, dusa de un vânt stabil și de încă ceva, o adiere de iubire care te va balansa din când în când, într-o amintire dureroasa și în același timp...iubită.
Nu mai am lacrimi sa scriu, ochii sunt uscați și nu mai vad bine. Ultima parte e sufletul tău descris minunat, mai urmează o noapte și voi scrie despre el.
