Un gând vremelnic...

Îmi amintesc o zi. O după-masă de început de toamnă. După o plimbare pe lângă frunzele care începeau să îngălbenească, te-am prins de mână. Și nu ți-ai tras brațul, ci te-ai lăsat cuprinsă în palma mea. Ca și cum acolo era locul mâinii tale. Ca și cum ai cautat o viață acea atingere. Am devenit conștienți deodată ca eram o singura ființă, acolo...și în locurile care au urmat. Am știut că vom deveni un sigur trup, chiar dacă nu până la capăt.

Și am știut că dacă vei pleca, voi rămâne înjumătățit. În ultima noapte în care m-ai rugat sa te duc acasă, ai rostit spre altcineva "iubire" cu toată dragostea pe care o puteai avea. Și în acel moment, am știut ca încep să mor încet, pe dinăuntrul meu. Mai târziu, între noi s-a așezat o tăcere nespusă, ca doua trupuri de piatră pe un pat ce devenise mormânt. 

Și totuși, încă e acolo. Și e intens, și luptă să simtă totul. Tot ce se poate acum, azi. Și îl numesc iubire, dar e ceva ce există în tot sufletul meu. E declanșat de tine. E întreținut aprins de tine. Se trezește zilnic și așteaptă emoția de a sorbi cuvintele tale minunate. De a vedea zâmbetul tău. De a citi în ochii aceia minunați, o dorință. Sau o speranță. Caut speranța ca pe aer. Și trăiește și se hrănește cu ceva efemer, cu vise și frământări. Intense și frumoase, niciodată realizabile. Temători până la durere să spună ceea ce gândim. 

Când ajung la capăt, mă gândesc la cele mai frumoase vorbe scrise de tine: lasă viața să te surprindă. E chintesența a ceea ce am avut noi, relație sau nu. O legătură care ne înlănțuie și acum, după ani. 

Și oricum te vei transforma în timp și vei pleca, în mine, în interiorul meu, mă vei surprinde mereu cu frumusețea ta. Un înger se naște înger și zboară de lângă sufletul pereche...tot înger.

Zbor lin, puiul meu. Când aripile îți vor atinge cerul senin și liniștit al vieții, vei știi ca te-am iubit cu căldura pasiunii pământești pe care ai lăsat-o aici, în spațiul brațelor mele. Cu gândul și sufletul la un înger apărut în viata mea prin contopirea mâinilor, într-o zi de inceput de toamnă, voi închide ochii și voi lăsa stropii ochilor liberi.

Te iubesc mut și fără cuvinte, D.   Enorm.