M-a lovit tare realitatea ta. Zic a "ta", pentru ca eu am trăit cu "lasă viața sa te surprindă"...ascultând scrisul tău, al femeii pe care o iubesc mai mult decât orice (știu, ți-am tot spus și nu mai crezi). Dar e tot ce am simțit până acum.
Mulțumesc însă.
Voi face ca realitatea ta, cea adevărată, sa fie și a mea. Nu am înțeles ca tu de fapt nu te bazezi vreodată că s-ar putea întâmpla sa fim împreună din iubire, ci știi sigur ca îți vei continua calea.
Am fost atât de naiv. Îmi pare rău.
D. , îmi cer scuze, acum, că te-am adus în lumea mea, ca te-am iubit asa cum o fac eu. Nu e viața pe care o vrei. Îmi pare rău.
Scriu aici, și o sa vezi cândva - când o să te cuprindă dorul și nostalgia.
Eu continui sa te iubesc și sa te susțin, când îți e greu. Dar începe să te întorci în lumea ta. Eu sunt doar o supapă, un refugiu când ești necăjita. In restul timpului, te vei întoarce la el (dacă nu o faci deja-nu vreau sa te supăr).
Ai grija de tine, puiul meu.
E o ultima și fierbinte rugăminte.
Te iubesc. Enorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu