Sunt zile...

...în care ne este dor de iubire. Avem zile în care vreau să fim iubiți, în care să lăsăm secretele intime și gândurile deoparte, filmele să nu mai ruleze în mințile noastre. Ne dorim sa ne scufundăm în doi ochi verzi-căprui, în care să se citească iubirea. Zile în care vrem sa fim ținuți în brațe. In care vrem sa fim sărutați. Am vrea sa facem dragoste, doar noi doi, fără sa știm ce va fii mâine sau peste o săptămână. Sunt zile în care vrem sa trăim azi. Să trăim momentul și să oprim timpul.

...in care ne este dor de cafeaua noastră în doi. De mâna mea mângâind obrazul tău, de ochii tăi superbi aplecați în jos, zâmbind tainic. De curajul tău de a primi sărutul meu, acolo, în acel colț de cafenea sau chiar la geamul unui prânz cu gust de iubire. Nu vrem gânduri despre trecut și greșeli. Vrem doar ca acea cafea să țină zile, luni, ani. Toți acei ani care ne-au rămas de iubit. Adică restul vieții.

...in care nu mai vrem să se facă dimineață. Zile în care noaptea să stăpânească suflete noastre cuprinse de visele iubirii, să ne învăluie lin și să acopere pleoapele sub care lacrimile de dragoste picură în inimi speranțe...mici și clare, pure și frumoase. Nopți în care vrem să mai trăim emoții, sa descoperim trupurile și gesturile intime, să citim în ochii din întuneric gânduri nespuse și să dăm sens șoaptelor care creează amintiri de neuitat.

...și e o zi în care nu vrem sa vorbim nimic. O zi în care vrem doar să ne ținem de mână, iubire. O zi în care doar sa ne iubim, fără cuvinte. O zi frumoasă, ca tine.

Te iubesc, DA.