Scrierea mea (#end2019)

Cumva, reprezinți un punct de cotitura în viața mea. Aceea viață pe care o credeam perfectă, fără să mai aștept mari provocări. Și ai schimbat totul.
Ai apărut la jumătatea anului, cu parfum de idilă. Încet, parfumul s-a transformat în aer, aer pe care am început să-l respir tot mai intens. Și brusc, am început sa realizez ca exiști, o existență plină de dragoste și pasiune mocnită. Și am realizat ca simpla ta prezență îmi da fiori, acel gen de fiori pe care nu îi cunoșteam. Privirea ta, mai întâi dură, apoi plina de iubire, declanșa în mine toate sentimentele de mult uitate, de la dorința pana la tristețe. Într-o ordine incontrolabilă, într-un timp fără de început și sfârșit acum, zi și noapte, și noapte urmată de zi.
Am început sa doresc, datorita ție. Știi bine ce. Tot mai mult, dorință după dorință. Neîmplinite, dar apoi transformate în vise. Eu care nu visam niciodată, acum trăiesc vieți paralele. Câteodată, privind pe acel geam, după acea umbra mergand spre stație (cum ai scris atât de frumos în notele tale) ma trezesc brusc și revin în viață. Dureros, dar e o experienta.
Aceste luni au fost foarte intense, D. Pot spune printre cele mai tumultoase din viata mea nebuna. Și declanșate de un singur sentiment, iubirea mea pentru tine...si mai ales, răspunsul tău. Aici a fost schimbarea completa din viata mea de câțiva zeci de ani, atunci am început transformarea.
Acum ma gândesc la ce va fi mâine. La ce dorințe mai am. Real, mai e doar una, complet diferita de tot ce am visat amândoi. Ai scris azi ultimul mesaj, și a fost ca și cum mi-ai citit sufletul (cum o faci de atâtea ori, fara sa înțelegem de ce).
Pot doar sa te iubesc în continuare, și sa fiu alături de tine, în sufletul tău, pana când vei fi înger.
Îngerul meu...