#dialoguri 3

"-Ai mai avut femei sau amante sau iubite, înainte...ce este diferit la D.?
-Totul. Simplu și direct.
Știu, te așteptai poate la acest răspuns de la un bărbat care iubește cu toată ființa lui, pentru prima data în viata. Dar să-ți spun ce cuprinde, deși va fi foarte scurt...
Evident, în perioada nebuna a tinereții, am ținut femei în brațe, și unele mi-au făcut inima sa bată cu putere. Dar D. e deosebită...
Când o lipesc de trupul meu și o sărut, mi se taie pentru un moment răsuflarea. Începe mereu la fel, dar apoi, după o clipa, parcă aș avea o flacără în brațe. Si tot ce îmi doresc este sa ma arunc în acea flacără și sa ard...
Îmi trece uneori prin minte să-i spun ca atingerea ei îmi arde pielea și îmi aprinde sângele. Dar nu am vreme, parcă timpul e nebun și fuge, și o cuprind cu buzele cu atâta sete, încât uneori o sperii...e atâta dorința in mine, încât dacă ar fi vrut vreodată, cred că am fi leșinat amândoi. Doar ea știe de spre ce vorbesc acum...

Și mai e ceva, în adâncul ființei mele, care ma face sa mor încet în fiecare zi care trece fără sa ne iubim.
Când închid ochii, îi simt atingerea fierbinte pe obraz și pe tâmplă, pe ureche și pe gât, și mă înfior când buzele ei coboară spre mijloc și mai jos, la gropițe. Și atunci o lipesc de trupul meu, și crede-mă, singura dorința ce o mai am în viata asta, este sa ma lase sa fac dragoste cu ea... "

Te iubesc, D.

#Amant

M-am gândit brusc la ce mi-ai scris ieri, ca eu as fi vrut să-mi fi uneori doar amantă, fără implicarea sentimentelor. E adevărat ca scriam mereu ca vreau să-mi fi iubita, amantă, soție, dar totdeauna cu gândul ca dacă ne iubim și fizic, vei rămâne cu mine și, poate, alături de mine o viata.
E drept ca acum realizez ca noi doi doar iubiți și poate amanți putem fii (la cât de clar ai scris ca nu te vei despărți, ca ești fericita cu el) , deși nici asta nu se poate realiza, nu îți permiți și nu ți se permite. Dar nu despre asta vreau să-ți scriu.
Am descoperit un sâmbure de adevăr, acolo. Era ceva ce nu puteam defini, și nu sunt sigur oricum. Cred însă ca ți-ai fi dorit sa ai o data, o singura data, o noapte neștiută de nimeni cu un necunoscut, superb și atrăgător sexual, și sa uiți totul în câteva ore de la despărțire. Eu te iubeam deja, deci eram exclus de la inceput. Dar cred ca se va întâmpla, vreodată (departe, în ani de zile, când eu nu voi mai fi), și când vei sta întinsă lângă el, după consumarea pasiunii, brusc îți vei aminti de mine. În noapte, goala, în acel pat străin și totuși mulțumită de dorința satisfăcută. Și vei lua telefonul și vei începe sa cauți aceasta scriere. Dacă va mai rezista blogul, o vei găsi probabil. Dar nu o vei citi atunci, ci vei merge acasă, grăbită. Și acolo, în coltul tău de lângă biblioteca, în frigul acelei dimineți de iarna din decembrie, vei reciti acest pasaj. Și vei zambi, și vei cauta și celelalte scrieri. Și încet, cu fiecare cuvânt, vei redescoperi cât de mult te-am iubit. Și vei începe sa îți amintești frânturi din dragostea noastră, din nebunia mea, și o lacrima va curge încet din ochii tai. Când va atinge ecranul telefonului, vei descoperi surprinsa ca plângi, cu un zâmbet totuși pe buze. Vei încerca să îți imaginezi cum sunt acum, și doar imaginile acelea din nopțile noastre îți vor veni în minte. Și când vei lăsa telefonul sa cadă pe scaun, sufletul tău iți va spune ca perechea lui a fost odată lângă tine, te-a iubit și totuși...a trebuit să-l îndepărtezi. Pentru totdeauna.
Și mai cred ceva, ca undeva, în alt colț al țării, în acel moment, voi simți o durere în piept, și voi știi ca nu am fost eu cel care sa te iubească in această noapte.

Viața lină, îngerul meu. Dacă aerul pe care îl respiri acum, în timp ce citești, ar putea fi dragoste, eu as fi în tine mereu.

Te iubesc, D.

PS:
Am admirat fiecare particula a sufletului tău...prezenta în fiecare litera pe care mi-ai scris-o vreodată.
După azi, nu mai sunt cuvinte......sunt picurii fiecărei emoții simțite de tine, îmbrăcate în forme minunate, și dăruite mie.
Dacă sufletul tău ar fi un fluture, nu ar exista flori suficiente să-ți astâmpere iubirea...atat e de pură.
Dacă sufletul tău ar fi o floare, nu ar exista fluture suficient de frumos ca să te atingă.
Dar eu știu ca sufletul tău e o șoaptă de iubire...pe care mi-ai respirat-o azi, murmur de cuvinte, în inima pe care ți-am dăruit-o...

(MAH)

#Dialoguri...finale(?)

"- După tot ce mi-ai povestit despre ea, vreau sa te întreb ceva: ați făcut dragoste?
- Am știut ca vei întreba asta (zâmbesc, cu privirea la poza ei). Ca să-ți răspund, am să-ți povestesc cum erau anumite nopți din viața noastră.
În acele zile, încă de dimineață, simțeam amândoi emoția. Era dată, în primul rând, de rațiune: oare e bine sa ne vedem, singuri? Oare ce spunem acasă, ca să avem liniște câteva ore? Oare se va...intampla?
Apoi, in timpul zilei, îi vedeam trăirile de fiecare data când ne întâlneam: începea cu pasiune, îmi răspundea la sărut cum doar ea știa sa o facă. La câteva minute, mă respingea și începea sa se frământe: îi vedeam privirea, îi citeam în ochi neliniștea, urmată de dorința...o simțeam, în bratele mele, o femeie care lupta cu pasiunea și în același timp nu ceda rațiunii.
Și apoi...noaptea.
Ai văzut vreodată filmele anilor '90, cu scenele lor de dragoste? Freamătul trupurilor, săruturile lungi și filmate parca cu încetinitorul...asa erau nopțile noastre. Ea, ca femeie, era perfectă. Ma săruta câteodată încet, și îmi ținea buzele multă vreme, ca și cum amândoi ne doream sa nu se mai sfârșească...O cuprindeam cu pasiune, și îmi răspundea instant, parca așteptând toată ziua sa mi se dăruiască. Ne exploram trupurile cu o sete imensa, fericiți la fiecare freamăt descoperit, la fiecare tremur al pielii ei perfecte, la extazul pe care îl trăia când îi atingem cu limba gatul ei minunat... Cand coboram spre abdomen, închidea ochii și visele prindeau viață, și corpurile noastre așteptau sa renunțe la haine, ca să se atingă, sa ne transmitem ce țineam în noi de atâta vreme."
" - Simt o tristețe în tine, când povestești despre aceste nopți...
- Tristețe...era câteodată la sfârșit, când realitatea orelor târzii ne lovea cu durerea ei. A fost un moment în care am fost atât de aproape de a ne începe viata noastră la care speram, încât a durut enorm. Știi, de multe ori speram, împreună, in sufletele noastre, sa se întâmple. Ea, mai ales. Sa cedeze, sa nu mai fie oprită mereu, în clipa decisiva, de acel ceva din sufletul ei. Speram, câteodată, sa fim descoperiti, sa se termine și sa apoi sa incepem. Ciudat, nu? Așteptăm ca altcineva sa ia decizia, ca noi sa putem sa decide. Și astfel, în loc sa ne amintim ce frumos a fost, mereu ne gândim ce păcat ca nu am trăit. "

În final, ma gândesc la cum a descris ea ce am trăit împreună aproape un an, prin doua cuvinte: dragoste furată. Ma gândesc mereu la o noapte împreună, promisă. Și realizez, cu fiecare cuvânt pe care ți-l spun, ca ea e soarta mea. E femeia care ma completează, care răspunde dragostei mele și care poate să-mi împlinească viața...

Te iubesc cum ma iubești și tu, D. Cum nimeni nu ne poate iubi vreodată.

(MAH)