Trăiri...noaptea de M.

Sunt ochi care doresc în noapte, și prin perdeaua încețoșată a căldurii celor doua trupuri, privesc la un vis care nu se poate împlini...nici acum, în noaptea trupurilor îmbrățișate, care își transmit dorința nebuna a dragostei, tânjind după o ultima clipa de încleștare, de atingere...poate încă una, totuși, dar sa fie ultima, deși ar mai vrea încă puțin mai mult. "Te rog oprește-te, iubitule"...e rugămintea finala, e rugămintea mută în sufletul tău pur, deși o rostești cu o durere atât de fizica, încât se ridica între noi și ne privește, întrebându-ne: ce căutați voi aici, cu corpurile fierband de dorința unirii, cu sufletele voastre pereche vibrând împreună, dar cu gândul păcatului care va poate despărți pentru totdeauna? Sau poate sperați ca dacă veți deveni unul, lumea din jurul vostru dispare și doar iubirea va mai respira rasuflarile obosite de căutarea buzelor dornice...Si când lumina ceasului devine prea târzie, și timpul regretelor ne ajunge in cele din urma, coboram încet cu gândurile noastre îndurerate spre ceea ce știm ca ne tine legați, cu lanțuri de fier pe care nu le putem rupe ușor. Insa ne întoarcem ținându-ne de mână, și prin mâinile noastre încleștare răzbate  promisiunea de a nu renunța la noi...de a rămâne împreună încă, deși nu știm cum sa continuam...Vom pluti, iubito, și mâine, și poate și în alta noapte, împreună, pe oceanul unei iubiri mult prea târzie ca sa ne dea forța începerii vieții noastre...

Când vin înapoi, am o perdea fina pe ochi. De fericire ca m-ai oprit, chiar dacă tu nu crezi. Pentru ca pot simți încă o data, mâine, iubirea ta, și poți sa ma privești ca pe bărbatul visurilor tale. Dacă rămân un vis, încă, pot sa te privesc cu dorința întregii mele vieți, și vei știi ca voi fii mereu acolo când te vei întoarce să-mi spui noapte bună. Atâta timp cât avem la cine sa visam, la cine sa speram, suntem hrăniți cu fericirea intangibila necesara sufletelor noastre, iubito.

Dacă nu greșesc, îmi vei scrie. Și vei cauta sa ai o clipa cu mine, prin cuvinte, ca să ne asiguram (a cata oară, Doamne) ca suntem ceea ce simțim ziua, în spațiul acela în care suntem priviți de mii de ochi, fără ca să înțeleagă zbuciumul dragostei plutind în încăperile în care ne furam grăbiți săruturile și ne consumam îmbrățișările. Când sunt lângă tine, uit de mine. Ma afund în toate visele mele. Te cuprind cu toată forța, sa simt ca esti a mea...și sa nu te mai las, măcar pentru acel minut când trupul meu îl cauta pe al tău și mintea nu mai exista. Când nu mai sunt gânduri, prieteni, soți și soții...exiști doar tu, ființă minunată. Te iubesc în cea mai pura forma, asta sunt eu, ce vezi și ce simți aici. Asa cum mi-ai spus și tu, iubito, cred că voi rămâne cu urma ta în suflet ani buni de acum încolo. Mi-ai scris ca asa cum iubesc eu, nu iubește nimeni. Ca rămâi fără aer, fără voință; plutind în derivă. Ce te sperie cel mai tare însă, este faptul că te-ai abandonat chiar și pt un moment. Am fost atât de aproape și totuși atst de departe. Sunt cuvintele tale, și trăirile pe care le iubim și apoi le urâm cu același intensitate, în nopțile de M. Însă pe mine ma înspăimânta și mai mult un gand: sa te pierd, D. Și atunci mai bine renunț la singurele momente în care aproape fac dragoste cu tine...acele clipe în care Dumnezeu ne arata cum ar fi putut fii, dacă ar fi fost.

Chiar dacă te superi pe mine, eu nici măcar nu vreau sa ma gândesc "de ce".
Esti aici, în viata mea...o fericire care nu are cuvinte. Și eu sunt doar un simplu om. Nu pot decât sa iau acestă fericire și sa am grija de ea. Și da, te-aș lua din nou de mână mâine. Și o viata întreaga m-aș gândi cum sa te iubesc ca sa fii fericita. Tu mai ai în suflet sertare ...doar ale tale. Și le ții acolo, închise pentru mine. Căci dacă le-ai deschide, ar trebui sa vii la mine, pe viata. Și ai știi atunci la cine dormi în brate, și cine îți va veghea visele și respirația blândă în toate nopțile reci de singurătate.
Eu nu te voi părăsi niciodată, iubita mea. Și cred ca știi asta foarte bine, și dacă nu o știi, o simti în fiecare zi. Setea cu care te sorb, și care nu are sfârșit pentru mine. Dorința de a te vedea, de a fi lângă tine. Doar sa ma iubești și sa ma ții în viata ta. Nu implor altceva, decât sa ma păstrezi, cu toată iubirea nebuna, pentru ca altceva nu mai știu sa fac.

Somn linistit în noaptea asta, iubito...chiar dacă încă bratele mele nu sunt acolo unde îți sprijini capul obosit de gânduri, chiar dacă ochii mei nu privesc chipul tău minunat străbătut de o rătăcită frământare...nu încă, poate niciodată. Dar sunt acolo, așteptându-te mereu pe tine, iubita mea D.