End #DA

A venit și ziua aceea, D. Ziua de care mi-a fost cel mai tare frica, mereu.
Pana azi-noapte, când mi-ai trimis gândurile tale într-o scriere atât de frumoasă, am sperat...
Am sperat ca mai putem sa ne ținem în brate, inima lânga inima, suflet lângă suflet. Sa mă mai atingi cu buzele tale, ca și răsuflarea unui înger ce ai fost pentru mine. Și un ultima zi a anului trecut, am înțeles ca doar așa te mai pot avea în viata mea, și am sperat ca vom fi noi doi liniștiți într-o dragoste tandră, facând încă parte din viețile noastre...
Dar acum această inimă care te iubește cum nu te va mai iubi nimeni în viața asta, e o rana imensă. Nu știi ce mi-ai făcut, D. Și nu e vina ta, e a mea. M-am aruncat în dragoste orbește, m-am deschis ție și te-am lasat sa vezi adânc în mine. Acele lacrimi pe ca are le-ai vazut atât de des simțeau probabil momentul...
Nu mai scrie, D.
Va trebui sa încerc sa înfrunt singur aceasta durere enorma. Și mai ales, deznădejdea. O data mi-am dat voie sa iubesc complet, sa simt totul pentru tine și acum e prăpastie. Cu groază mă gândesc ca va dura luni de zile, poate ani, pana se va cauteriza rana aceasta. Și nu vei știi cât sufăr după tine, dar probabil nici nu trebuie...
La revedere, fostul meu înger. Încă te iubesc cum știi și tu...enorm.