Te-am prins în brațe, înapoi / Prin neîncetatele saruturi / Și ne-am iubit noi amândoi / Atât cât ne-a zâmbit trecutul.
Sunt plin de tine când te-ndepartezi / În zilele sfârșite / Și port privirea ta sub gene / În noptile iubite.
O umbra sunt, atunci când ma privești / Și teamă mi-e mereu / Ca tu, ființă minunata / Nu vrei destinul meu.
Aș vrea ca valurile nopții / Sa ne cuprindă trupurile / Și-n visurile noastre toate / Sa ne simțim iubirile.
Ești înger sau ființă pură / A cărei caldă sărutare / Imi dă dorința nesfârșită / A trupurilor noastre goale.
Și când ajungem în extaz / Fără cuvinte, doar săruturi / A miilor de buze vals / Îl retrăim în nesfârșituri.
Când ne trezim ușor, zâmbind / Cu gândul ca ne vom vedea / Și viata ne zâmbește blând / Cu amândoi, iubiți, în ea.
Atunci cand te revăd, în zi / O clipă mi se pare viată / Și pot sa iau orice iubire / Tu dăruiești, cu acea speranță.
Iubirea ta îmi suflă în piept / Și inima tresare lin / Când zorii zilei se ivesc / Și-aud tot scrisul tău senin.
Când sufletele nostre strânse / Se întâlnesc în inimi vii / Vorbesc in lumea mea închisă / Doar despre tine, D.
As merge neîncetat alături / De tine, de iubirea ta / Cu mâinile'npletind de-a pururi / Dorința noastra, viața ta.
(MAH)
